Rece si pal.

… nu-mi mai gasesc drumul catre casa… ratacesc prin ganduri… ratacesc pe strazi, prin vise goale, iluzii, aspiratii si sperante…
E furtuna in ochii mei, e un taifun in sufletul meu… ca un ocean fara apus si rasarit… gol si rece.

Nu mai am o lume a mea, nu mai fac parte din niciuna, asta simt. Nu am cum sa ma incadrez nicaieri, iar la mijloc nu gasesc nimic.

Advertisements

Dar daca pleci, te insotesc!

Striveste-mi lacrima-ntre gene, striveste-mi ultimul sarut, ca am jucat pe atatea scene,
doar roluri dintr-un teatru mut…
Striveste-mi visele in palma, striveste-mi sufletul sub pasi,
caci a venit ultima iarna si in omat poti sa ma lasi…
Striveste-mi lacrima iubirii, striveste-mi si privirea-n zori
dar nu uita ca fericirii i se cuvin atatea flori!
Striveste-mi lacrima-ntre valuri, striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri din cand in cand sa ma mai vezi…
Striveste-mi clipele in noapte,
striveste-mi noptile in zori,
ca ultimele mele soapte se pierd incet, printre ninsori…
Striveste-mi gandul si-amintirea, striveste-mi ochii mei caprui si-n veci
sa nu-ti intorci privirea ca m-ai uitat de atatea ori…

Noi am jucat pe atatea scene, doar roluri dintr-un teatru mut,
Striveste-mi lacrima-ntre gene, striveste-mi ultimul sarut…

Ce fac?! Ce fac:

Inspir in 3 secunde, expir in 7 (asa am invatat de curand).
Vad, aud… numai ce-mi convine.
Vorbesc numai cu cine imi convine si ii pun la punct pe cei ce ma scot din sarite.
Alimentatia mea este consistenta. Dorm putin, dar cu vise frumoase… ce devin realitate!
Simt. Intens. Pe unii ii plac, pe altii mai putin.
Iubesc unul, urasc multi. Ador, sunt adorata. Alint, sunt alintata.
Adun informatii, privesc din umbra, analizez. Ma folosesc de intuitie. Sunt selectiva.
Invat cum sa imi stabilesc prioritatile. Te tratez cu spatele, nu esti pe lista. Clar?!
Rad, glumesc. Plang de suparare-rar si de fericire-des!
Nu ma multumesc cu mai putin cand pot avea exact ceea ce imi doresc.
Fac o gramada de lucruri. Deci, Traiesc!
Nu ma limitez!
Nu fac ce faci tu… nu ma multumesc doar sa supravietuiesc!
Iubesc.

Ganduri la miezul noptii…

De ce te ascunzi intre ramuri de vise? De ce nu indraznesti sa apari?
Te temi ca am sa te ascund in suflet? … stiu ca odata si odata tot vei veni!
Eu te voi astepta… si n-am sa te retin mult!

Nu mai mult decat pana cand iti voi fi intrat in sange ca o otrava, lumina ochilor tai va fi prizoniera cerului din ochii mei, iar bratele si buzele mele vor lasa urme de nesters pe pielea ta.
Apoi vei fi liber sa pleci…

Sa pleci… si gandul tau sa-ti arda patruns de gandul meu, sa fugi… si noptile sa-ti fie tulburate de ritmul pulsului meu, sa alergi… si raceala mainilor mele sa te inghete in noptile de vara…
Atunci am sa stiu si am sa vin.

* Ai sa te ascunzi in pamant, dar am sa plec urechea in lut si am sa-ti simt bataia inimii…

* Ai sa te ascunzi in mare, dar rasuflarea ta ma va chema ca un cantec de sirena…

* Ai sa te ascunzi printre nori, dar ochii tai vor stralucii ca doi luceferi si te vor da de gol…

… si tot te voi gasi… invins va trebuii sa te predai si iti vei duce chinul mai departe…
Te va durea cand voi inchide ochii, caci nu-mi vei mai soarbe otrava privirii! Vei suferi cand mainile mele iti vor mangaia parul, caci nu le vei mai simtii reci mangaindu-ti trupul… Vei plange cand gura mea iti va sopti franturi
de rugaciune in ureche, caci nu-i vei mai simti fructul sarutului.

Si asa va fi pana la sfarsit… te vei mistui de mine clipa de clipa…
Vei arde pana la capat, incet si mocnit! Ti se va spulbera cenusa in privirea MEA… dar zambetul meu va fi acolo!

Va fi acolo,
pana la sfarsit!

– catre un oarecare.


 

Un “EL” care…

Toate fetele/femeile… inca de cand sunt mici asteapta un acel EL care, pe un cal alb, bicicleta, motoreta sau pur si simplu “pe picioare” sa intre in viata lor! Cred ca si baietii, de asemenea, o asteapta pe acea EA care sa le
fie alaturi, sa-i iubeasca, sa-i sprijine, sa-i asculte, sa-i…

Intr-o discutie deschisa, cu niste prieteni pe tema DRAGOSTE – IUBIRI/IUBITI vine intrebarea:
“Cum ti-ai imagina, cum ai vrea sa fie acel/acea EL/EA?”
Hmm… pai… pe moment am facut o pauza, mi-a fost greu sa raspund… am tacut.
Ajung acasa, intrebarea inca e in mintea mea… ma apuc scotocesc prin ganduri, vise din copilarie,
dorinte de moment, aspiratii si… ma apuc sa scriu…

EL al meu ar trebui sa fie in primul rand AL MEU. Sa fie sensibil, sa stie sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt – cu bune si cu rele – , sa discute cu mine, sa imi spuna ce il doare, ce vrea de la mine, sa fie sincer, sa ma alinte, sa il pot alinta, sa ii pot trece mana prin par fara sa se supere, sa ma tina de mana pe strada, sa-si faca timp si pentru iesiri cu prietenii – nu numai cu mine, sa ma lase sa-l rasfat cum stiu eu mai bine, sa fie fericit cand e cu mine… si sa profitam de fiecare clipa petrecuta impreuna!

Sa simt ca e sufletul meu pereche, sa pierd notiunea timpului cand sunt cu EL, sa ne pierdem unul in bratele celuilalt, sa ma imbratiseze de fiecare data cand ma vede mai rar si sa imi spuna ca i-am lipsit… si sa nu ne mai saturam
unul de celalalt!

Nu-mi doresc ca EL sa-mi aduca un buchet de trandafiri de ziua mea… ci, mai degraba, sa-mi rupa o floare de pe strada intr-o zi oarecare si sa mi-o puna dupa ureche… un EL care sa ma gadile, sa ma ciupeasca, sa ma ciufuleasca, sa ma taga de par… vreau un EL cu care sa pot merge in parc doar pentru a privii trecatorii care isi vad in continuare de viata, care sa alerge cu mine prin ploaie fara sa-i fie frica ca-si murdareste adidasii de firma, care sa vrea sa mergem pe o strada a orasului a carei capat nu stim unde este, cineva care nu se teme sa se rataceasca, un EL care sa ma duca la gara si sa se urce cu mine intr-un tren la intamplare, care sa mearga cu mine pe varful unui munte doar pentru a vedea apusul, care vara la mare se inghesuie intr-un pat de o singura persoana doar ca sa poata fi cat mai aproape de mine, … si sa ne dorim ca timpul sa nu mai treaca!

Vreau un EL al carui zambet sa ma topeasca si sa ma lase fara rasuflare, un EL care sa ma stranga cu putere in brate, care sa se uite in ochii mei fara sa-mi spuna ceva… iar eu sa inteleg totul, care sa aiba initiativa, sa ma conduca atunci cand trebuie si am nevoie… un EL care sa-mi dea mesaj chiar in timp ce suntem unul langa celalalt, care sa ma opreasca in mijlocul trecerii de pietoni doar ca sa ma sarute, cineva care sa nu ma judece
dupa aparente, un EL pupacios si haios…

Vreau un EL care sa-si doreasca sa ma cunoasca, care sa-si dea seama cat de complicata, copilaroasa si “anormala” sunt. Un EL care sa ma recunereasca in fiecare zi, care sa asculte o melodie si sa se gandeasca la mine, care sa aprecieze un curcubeu, care sa se bucure de soare, caruia sa-i placa mirosul primaverii, care vede dincolo de aparente… Vreau un EL care sa se chinuie sa-mi faca clatite indiferent de cat fum ar iesi in bucatarie, un EL care sa ma tina in brate noaptea si sa se trezeasca cu o jumatate de ora mai devreme doar ca sa ma vada dormind, care sa ma trezeasca cu un sarut, care sa imi spuna atunci cand gresesc si sa MA AJUTE sa repar ce am stricat…

EL al meu trebuie sa stie cum sa ma ia atunci cand sunt suparata, sa ma faca sa rad, sa stie sa ma impace
atunci cand ma mai supar din orice.

Vreau un EL care sa imi pregateasca un ceai fierbinte atunci cand sunt racita, care sa ma sarute fara sa-i fie teama ca se molipseste… un EL care sa inteleaga ca prietenii sunt importanti pentru mine, ca uneori simt nevoia sa ies cu fetele sau cu gasca la un suc, cineva caruia sa-i dau libertate si sa stiu ca “va fi cuminte”, cineva care sa-mi dea libertate atat cat sa nu ma simt sufocata si care sa fie gelos cat sa simt ca inca mai tine la mine…

Vreau un EL la care sa tin atat de mult incat sa nu-mi pese ce masina conduce sau cu ce tramvai ma duce acasa, pentru care sa fiu in stare de orice dar sa nu imi ceara nimic, care sa stie ca il iubesc fara sa ii zic in fiecare zi. Un EL care sa se inteleaga cu prietenii mei, care sa nu se laude cu ceea ce are, ci sa se faca placut de ceilalti prin ceea ce este, un EL care sa imi faca cadouri cu valoare sentimentala si nu de sute de lei.
Vreau UN “EL” AL MEU!

Nu am nevoie de bani – am nevoie de multa afectiune, de multa intelegere, de un sincer ” te iubesc” atunci cand ma astept cel mai putin, de un “va fi bine” cand nu vad nicio solutie, de un zambet cand sunt suparata, de o inima alaturi de a mea .. de o dorinta comuna de a ne realiza unul langa celalalt!

Vreau doar un baiat care sa ma sune sa-mi spuna: “Ai grija de tine iubita, te pup, noapte buna!”

 

STIU… sunt o romantica incurabila!

VISE…



Epilog.

Nu te-am visat niciodata, nu te-am dorit… nu am vrut nici macar o particica din tine.
Te-am spulberat cu gandul, cu ochii, cu sufletul.
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar existi…
Te-ai nascut din absenta viselor mele si traiesti prin uciderea mea. [atat de lenta si dureroasa]
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar ma cuprinzi atat de altfel, imi cuprinzi gandul, ochii, sufletul…
Ma ucizi cu propriile mele arme!
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar existi…
Ratacesti in intunericul fiintei mele, ma atingi cu lumina, imi canti suferinta si ma conduci spre uitare!

Heartbeat…

Sa visezi era un hobby de-al tau care te facea sa te simti mai bine in zilele in care soarele parea sa te ocoleasca, acum visezi ca sa traiesti, te pacalesti singur zi de zi fara sa realizezi ca secundele trec mai greu asa si ca acele ceasului se tarasc cu lene lasand o dara dureroasa in urma lor.

Te-ai obisnuit sa te minti singur si sa ii minti si pe ceilalti incat acum iti e greu sa faci diferenta intre minciuna si adevar, singurul moment de sinceritate absoluta fiind cel in care te inchizi in camera ta, singur pe intuneric si izbucnesti, cand toate minciunile pe care le inghiti in fiecare zi se lovesc violent de cei patru pereti, cand sentimentele tale stinse pentru ea iau foc si focul cuprinde perdeaua ta in dungi, cand frustrarile tale te imobilizeaza si simti ca iti e greu sa respiri, cand tristetea nu mai are loc si iti iese prin toti porii, cand iti ingropi fata in palme si lasi lacrimile sa iti dovedeasca inca o data ca nu poti sa iti revii.

In rest ramai acelasi, zambesti si razi, stralucesti in felul tau caracteristic, mangai perfectiunea cu degetul aratator si apoi o impingi departe de tine pentru ca nu ai nevoie de ceva superficial, cauti ceva mai profund si mai riguros.

Dar nu esti intreg si imbratisezi aparente. Nu esti bine, nu esti implinit. Ochii tai sunt calmi, dar in spatele lor vantul nu se opreste din suflat…

Am nevoie…

Neconditionat. Fara obligatii sau pretexte. Simplu. Necomplicat.
Fara prea multe cuvinte. Atat. Putin. Scurt!

Am nevoie de oameni sinceri in jurul meu, de grija si macar cineva, mi-ar placea
sa inteleaga de ce…

Am nevoie ca cineva sa ma scoata dimineata devreme devreme, cand inca adie vantul, la plimbari lungi si sa-mi vorbeasca frumos, despre una sau alta…

Am nevoie… de nopti care se termina si incep pe acelasi “ritm”… Am nevoie de un transplant de suflet… cel pe care il am e prea pustiu, s-a pietrificat de-atata umblet… Am nevoie de un transplant de vise, cele actuale s-au pierdut undeva in spate, spatiu, timp… si-mi doresc doar lucruri care sa ma multumeasca interior si sa-mi dea o stare de bine!
Am nevoie de o eternitate sa ma adun din cele patru zari, sa invat ca inca se mai poate si din optimism sa-mi fac carari.. ! – Si nu stiu ce-neamna: “S-a Sfarsit!”

Am nevoie de ceva ce mi-a lipsit toata viata!