Nu pot!

Nu pot… dar cu dragoste voi fi alaturi de tine!

Nu pot sa-ti dau solutii pentru toate problemele vietii, nu am raspunsuri pentru indoieli si temeri,
dar pot sa te ascult si sa particip la zbuciumul tau…

Nu pot sa schimb trecutul si nici viitorul tau.
Dar cand vei avea nevoie de mine voi fi alaturi de tine!

Nu pot sa te opresc sa nu te impiedici. Dar pot sa-ti ofer mana, sa te ajut sa nu cazi.
Bucuriile, victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. DAR sunt foarte bucuroasa cand te vad fericit!

Nu-ti judec deciziile pe care le iei in viata.
Ma limitez sa te sustin, stimulandu-te si ajutandu-te, daca imi vei cere asta.

Nu pot sa-ti fixez limitele activitatii tale dar iti ofer sansa necesara pentru a spera la mai mult.

Nu pot evita sa suferi cand o durere iti va rupe sufletul.
Dar pot plange impreuna cu tine, iti pot aduna bucatile sufletului, ti le pot aseza din nou intr-un intreg …iar tu vei fi din nou bucuros de viata!

Nu pot sa-ti spun cine esti si nici cine ar trebui sa fii.
Pot numai sa te iubesc asa cum esti… si sa fiu prietena ta.

Nu pot… dar sunt foarte fericita daca undeva acolo, in sufletul tau, las o urma de bucurie!

Advertisements

Singurul care conteaza.

EA: – Bea-ti ceaiul. Si sa nu aud ca mai vii!
EL: – Ce vorba e asta? Priveste-ma putin si spune daca seman cu el!? Te rog, nu face asta!
Crezi ca pentru mine e usor? Crezi ca nu regret ce am facut?!?
Numai la tine m-am gandit in tot acest timp. M-am intrebat mereu cine are grija de tine,
cine te protejeaza.

EA: – Nu-ti face tu griji… am stiut dintotdeauna sa am grija de mine si in plus nu sunt singura.
Sunt persoane care sa ma apere, stai linistit!
EL: – Unde?
EA: – A fost o perioada cand am fost singura, dar acum am pe cineva alaturi.
De acum, am pe cineva care nu ma va parasi, va fi alaturi de mine.
EL: – Adica imi spui sa plec de aici?!
EA: – Exact! Pentru ca e adevarat, ai auzit bine, am un iubit care ma apara de orice.
In niciun caz nu e cineva ca tine!

EL: – Nu este?
EA: – NU, nu este! E un barbat adevarat.
Cand ar trebuii sa minta, tace, nu spune nimic. Nu ma amageste cu vorbe dulci ca mai apoi sa verse solnita de sare deasupra-mi. Ma respecta ca femeie si daca a pus mana pe mine, nu-mi va mai da drumul.
EL: – Nici eu nu te voi mai lasa!
EA: – Da, dar eu nu te mai vreau pe tine!
EL: – Il vrei pe el… cu ce e mai bun decat mine?
EA: – Totul… Zambeste cu ochii, este opusul tau. Pare dur, dar e sensibil. Pare nemilos, dar are o inima curata.
Stii ce-si doreste cel mai mult de la viata?
EL: – Ce??
EA: – O familie. Vrea sa aiba o familie si sa traiasca in armonie si intelegere.
El este tot ceea ce tu nu esti! Ar da foc intregii lumi pentru cei pe care ii iubeste.
Daca mi s-ar intampla ceva, daca m-ar durea ceva, e de ajuns sa spun.
Ar lasa totul, ar uita de toti si ar veni in fuga la mine. Pentru ca el ma apara.
Daca e nevoie, ma apara si de tine.

Acum esti fericit? Te-ai mai linistit? Sunt in siguranta si mi-e bine!
EL: – Daca intr-adevar ai gasit pe cineva asa cum spui, eu sunt cel mai fericit. Crede-ma!
Ea: – Adio!

E randul tau sa taci si…plec.

__ . __ . ___ . . . ___ . __ . __

Ma certi
doar cu privirea ta ma certi
iar buzele-ti crapate
de dorul meu
iti tremura a plans
EU TAC.

Mereu ma lasi, imi spui ca
mereu ma lasi
fara de soapta ce-o iubesc
si nu-ndraznesc
sa strig
cumva sa te opresc
si plangi incet
EU TAC.

Si ghemuit in coltul tau
privesti cum ma intorc incet
sti c-am sa plec
dar… azi
e randul tau sa taci
SI PLEC!

Eu mi-am facut treaba…

Pana unde poate merge rabdarea? Cat poate rezista si indura un suflet de om?
Cat timp trebuie sa-ti pierzi asteptand un lucru care e posibil sa vina, sa se intample… sau poate ca nu?!

Spun eu… Rabdarea, ca toate celelalte, are si ea o limita! Cand ajungi sa spui STOP inseamna ca timpul a expirat!

Eu, am facut prea multi pasi, m-am implicat poate mai mult decat trebuia, am incercat sa influentez, sa grabesc lucrurile… am sperat, am primit dezamagiri in schimb, am continuat sa ma injosesc, m-am trezit si am spus STOP!

Da, STOP! Eu atat am putut sa fac, mai mult nu am cum sa influentez lucrurile si sincer nici nu mai vreau, ar insemna sa ma injosesc in continuare, si stau si ma gandesc, si pun in balanta si ma intreb “Oare mai merita? Mai are rost?”

La intrebarea asta, raspunsul n-ar trebuii sa-l dau eu. De fapt, nici nu-l am…

Intr-adevar, in toata “compozitia” asta poate eu am fost cea care nu a citit inainte sa incepem sa amestecam ingredientele, reteta din “cartea de bucate.” Da, ok… E mai indicat sa spun ca eu am gresit, ok… dar vezi tu, nici eu si nici tu nu am stiut sa dregem compozitia pana la final si aceasta s-a taiat.

Am pierdut… am pierdut amandoi, dar eu spre deosebire de tine (da, tu cel care spui ca nu stiu ce am avut langa mine si ca nu am stiut sa apreciez) am inima impacata ca am tot incercat sa remediez unele lucruri.
Nu am iesit in dezavantaj – am primit ceva in schimb… am primit nepasare, detasare, indiferenta…
Intr-un final am obosit… stop.

Am facut destule mutari in avans, urmatoarea miscare nu-mi apartine… e a ta – asta in cazul in care jocul nu s-a sfarsit!

In pauza jocului nu-mi ramane altceva de facut decat sa-mi continui drumul prin aceasta lume numita viata, sa-mi focalizez atentia pe lucruri constructive care sa-mi tina mintea ocupata si…

… putin cate putin in fiecare zi… (ca sa citez pe cineva :)) “o sa fie bine!”
Va fi bine cu siguranta… daca nu acum – in curand lucrurile se vor schimba! Evoluam…

Pana una alta, invata sa fi un barbat hotarat si ia decizii mai intai pentru tine (sa-ti fie bine) si apoi pentru ceilalti.
Viata e scurta, nu e timp de pierdut, de asteptat… ia masuri.
Eu am facut tot ce mi-a stat in putinta… mai mult nu mai am ce face.

Si DA, seni cok ozledim.

… ne va fi dor unul de altul.

sper sa se inteleaga esenta.


Away…

M-am trantit in pat si am stat intinsa asa mult timp… M-am gandit la atat de multe lucruri incat am ratat
concluziile si ceaiul din cana mi s-a racit… Ai stat langa mine si ai privit cum fiecare amintire se transforma in alta;
iar cand m-am ridicat, m-ai strans in brate si mi-ai soptit ceva…

Era prea tarziu, picioarele mele deja atinsesera podeaua… nu te-am auzit…

Scriu incurcat si parca fiecare cuvant e indecis… “sa raman, sau nu?”…

…mi-e dor… mi-e atat de dor…

Chiar am plecat fiecare pe drumul lui sau e doar o iluzie?!… fiindca eu nu imi amintesc nici cand… nici unde… aud si vad in orice si oriunde sufletele noastre… vad in suvite ondulate care trec rapid prin fata ochilor mei… in casti ce atarna dintr-un buzunar… in statii de autobuz… in parcuri si mansarde… in tot ce inseamna toamna… iarna
si ce va sa urmeze… vad doar NOI.

As pleca intr-o calatorie lunga. Nu. Nu vreau sa vad alte locuri… Vreau doar sa ajung intr-o gara. Sa stau pe peron si sa vad cum trece toata lumea pe langa mine iar eu sa… sa pot sa-mi las toate bagajele, acolo, in mijlocul aglomeratiei… si sa ma intorc. Nu acasa. Acolo unde va fi acasa…

Da, zambesc… E un zambet ce are culoarea strugurilor rosii si gustul amarui…

No direction.

Nu conteaza ce imi zici mie si ce le zici celorlalti pentru ca oricat ar durea sau ar parea ca doare, oricate bariere ar pune intre noi si oricate aparente ar distruge tu stii ca maine e o noua zi si ca te poti baza pe soarele care o sa iasa din nou si o sa straluceasca netinand cont de cate persoane ai ranit.

Pentru ca atunci cand curiozitatea devine obsesie si iti dai seama ca in spatele lui “nu-mi pasa” se ascund totusi emotii si sentimente poti spune cu adevarat ca ti-ai inceput drumul spre… pasiunile trecutului.

Noroc, fericire, La Multi Ani… de despartirea noastra!

Ce rost are sa fiu altfel, sa ma lamentez ca o muiere ce sunt, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca ti-e bine fara mine, daca ochii tai si mangaierile tale mai imi dau inca fiori?


Hei tu, cel care ai insemnat ceva, ceva mai mult pentru mine… sti ce zi este astazi?

Ceva mai mult decat o zi banala de marti, ceva mai rau decat cele trei ceasuri rele.
Stii… iti amintesti… ?!

Se implineste un anisor intreg si rotund de cand, practic, am hotarat sa ne unim sufletele si sa porneasca impreuna pe acelasi drum, in acelasi timp, in acelasi sens… Dar e cam tarziu sa mai putem sarbatori acest eveniment, nu?!
In ziua asta de marti (sau mai degraba acum cateva zile) s-au rupt lumile si s-au impartit in doua: una mie, una tie… Eu am ramas in lumea mea, tu te-ai dus intr-a ta…

Da, astazi ar fi trebuit sa fie o zi neagra… Dar iata-ma, prezenta, incercand sa storc cateva ganduri di’nauntrul sufletului sis a le astern aici…
Dar nici macar nu mai conteaza…

Imi vine sa rad. Imi vine sa plang. Imi vine si sa plang si sa rad… Cred ca as plange daca nu ar fi ratiunea care sa-mi intareasca sau sa-mi domoleasca oarecum sufletul, trupul, mintea… ca acel pas facut a fost numai si numai spre binele nostru si… atat.

Ce coincidenta ca fericirea si infernul sa pice la diferenta de doar cateva zile, ce mana vinovata si nesuferita a avut destinul ca sa traga sforile si sa ne stranga in asa hal mainile si inimile. Dar astazi mi-am propus sa fiu vesela. Ce rost are sa fiu altfel, sa ma lamentez ca o muiere ce sunt, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca traiesti bine fara mine, daca ochii tai si mangaierile tale mi-ar da inca fiori ?!
Sunt o fire optimista (cu siguranta vom reusi sa ne continuam de parcurs acest drum numit – viata – si sa ne fie bine) , realista, o femeie care traieste in prezent.

Azi ar fi trebuit sa fie o sarbatoare. Ar fi trebuit sa ne simtim minunat impreuna, sa privim cu mandrie in urma si sa ne aducem aminte de clipele frumoase (multe – putine… alea care au fost – au fost ale noastre!) petrecute impreuna…ti-as fi sarit in brate, m-ai fi sarutat nebuneste, as fi zis ca toata lumea e buna si fericita ca mine…
Mi-ar fi fost cald si bine si as fi uitat de toate grijile si problemele… Scriu acum sub influenta trecutului, cu groaza trezirii intr-un oarecare viitor, cu frica ca nu mai pot aduce nimic inapoi, dar extrem de detasata si linistita. Nu stiu daca sa ma intristez si sa ma pun melancolica in canapea si sa dau drumul robinetelor de lacrimi sau sa ma asez in fata televizorului si sa zambesc ca ceea ce se intampla in filme am trait si eu odata. Nu mai stiu daca am uitat, daca am incurcat totdeauna cu niciodata, nu stiu daca a fost bine sau rau, daca a fost intre, daca o sa mai fie vreodata, daca nu mi s-a rupt pentru eternitate firul de viata pe dinauntru…

Ma uitam demna in oglinda si imi spun ca bravo mie, bine ai facut ca nu te-ai mai multumit cu un cules de firimituri. Astazi imi e pofta tare si dor nebun de o portie zdravana de firimituri. Aproape la fel de tare cum incerc sa fiu fericita si.. sunt. Poate ca nu ca atunci, dar nici nu-mi lipseste nimic.

Cateodata imi dau seama ca o sa uit, ca durerea o sa plece si odata cu ea si amintirea ta… (uff…) Uneori uit de-a binelea cine ai fost si nu mai stiu de secole cine mai esti. Intotdeauna se intampla ceva care sa ma trezeasca, o vorba care sa ma aline, o intamplare care sa ma aduca la viata, un om caruia sa-i pese de ceea ce se intampla cu mine. Suspin cand imi dau seama ca poate am fost fraiera. Ceva ma doare cand ma gandesc ca as putea ca la un moment dat sa te uit, sa ma uiti, sa nu ne mai amintim macar unul de celalalt. Nu as vrea de tot, mi-ai fost atat de drag… Nu mai ma simt deloc puternica cand realizez asta si zambetul de pe buze incepe sa mi se stinga. Nu regret niciodata iubirea. E doar teama, e nesiguranta ca, prea mult sau prea putin, am iubit doar eu… sau…

Se scurg cateva picaturi de sampanie… Noroc si fericire. Si tie, ca ai fost parte din viata mea. Si mie, ca am iubit si ca la un moment dat m-am crezut iubita, ma simteam adorata.

De dragul meu, o sa ajungi sa iubesti din nou.
Dar niciodata sa nu mai spui ca pentru totdeauna…. Toate trec. Din toate, ramane doar vantul. O amintire a felului in care iesea fumul. O durere scurta si intepatoare. Raman doar dorinta de fericire si promisiunea solemna de a o gasi.

Iar eu mai sunt dispusa sa-i aflu inca o data pretul?… Nah. Nu cred. Nu stiu.
Daca totul ar fi fost altfel…

Bucura-te…

Poate ar fi fost frumos…
Poate daca nu s-ar fi terminat…
Poate ar fi fost altfel…
Cu siguranta pe moment DA
Si pana la urma NU, ca de fiecare data…


… si totusi…

  • Bucura-te ca de acum inainte o sa poti face ce-ti doresti fara a mai fi nevoit sa mai dai vreo explicatie!
  • Bucura-te ca de acum inainte o sa poti face ce-ti doresti fara a mai fi nevoit sa mai pui vreo intrebare inainte.
  • Bucura-te ca nu ai mai fost nevoit sa faci o alegere intre mine si prietenii tai!
  • Bucura-te ca ai o viata inainte in care poti fi fericit.
  • Bucura-te ca ma recunosc pe mine vinovata si ca te absolv pe tine de vreo vina.
  • Bucura-te ca nu sunt singura fata de pe pamant si exista cu siguranta una care o sa-mi ia locul.
  • Bucura-te ca mi-am aratat adevarata fata si tu ai avut cale de scapare la timp.
  • Bucura-te ca nu regret nici un moment pe care l-am petrecut alaturi de tine – din contra iti multumesc pentru fiecare!
  • Bucura-te ca nu a fost destul zahar pntru a indulcii cafeaua… si tristetile, supararile, nemultumirile…gata, au luat sfarsit!
  • Bucura-te ca am fost rece si poate asa ai reusit sa realizezi ca sunt o greseala.
  • Bucura-te ca mi-am dat seama la timp ca nu are rost sa ne mai chinuim unu pe altul si te-am scutit de o povara!
  • Bucura-te ca esti o persoana care se poate schimba pentru persoana draga iar asta te va ajuta cu siguranta pe viitor.
  • Bucura-te ca ai putut lupta cu morile de vant si ai putut intelege… si cu toate eforturile tale vantul nu s-a lasat imblanzit.
  • Bucura-te ca iti poti gasi o persoana care poate privii in ansamblu problemele si asa iti va fi si tie mai usor.
  • Bucura-te ca aveam moduri diferite de a ne distra si de-acum nu o sa te mai simti penibil cand te vei duce singur.
  • Bucura-te ca nu vor mai exista refuzuri care sa te faca sa te simti prost…
  • Bucura-te ca desi ai fost incepator in chestii de genu’ te-ai descurcat mult mai bine decat altii…
  • Bucura-te ca de acum incolo nu vei mai fi nevoit sa eviti sau sa refuzi vreo “ispita”
  • Bucura-te ca ne-am impiedicat de niste damburi si nu ai mai fost nevoit sa urci si munti.
  • Bucura-te si ca ai avut ce altii, poate, doar au visat sa aiba… si atat!
  • Bucura-te ca s-a intamplat si singura dorinta pe care o mai am acum este sa nu ai nici tu vreun regret pt. cele intamplate…
  • Bucura-te ca ai scapat si… ca esti LIBER (asa cum ai fost dintodeauna)!

Bucura-te…