Joc.

Imbraca-te cu haine rele si hai sa continuam jocul ce a ramas suspendat acum o mie de ani.

Oare mai stii regulile? Nu?!? … Atunci, asculta-ti inima.

Danseaza pe ritmul ei si da drumul gravitatiei. Asa… vezi ca te descurci?!
Acum eu voi fi dama de cupa, iar tu regele de inima neagra. Vei incerca sa ma saruti,
dar eu voi fugi, incepand clasicul nostru joc de-a v-ati ascunselea prin gradina sentimentelor.
Ma voi ascunde dupa o frunza rosie de timiditate, iar tu vei crede ca am fugit inspre livada cu optimism…

Mireasma serii se va lasa peste trupurile noastre tremurande, dar jocul nu se va incheia… ne-am ratacit printre sentimente, dar, ca de fiecare data, ne vom reintalni sub copacul iubirii unde ne va prinde inca un rasarit de Soare, in aceleasi haine de joaca, cu acelasi zambet pe buze, in aceeasi imbratisare calda de acum o mie de ani…

 

Lucruri lipsite de sens, sau…

Incipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si n-am mai fi avut puterea sa urcam in el.
L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult.
Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nicio picatura de energie pentru a ne bucura
de sosirea lucrului mult asteptat.

Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care acum
pleaca fara noi. Si ce-am fi putut face dupa plecarea trenului?!?

Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam,
cu ultimele noastre puteri, sa asteptam alt tren…

P.S 1: Cu timpul, fiecare dintre noi va invata sa aprecieze un lucru/gest/obiect/persoana… si cel mai indicat atunci ar fi  sa pretuiasca si sa se bucure din plin de acel “ceva”… si asta la timpul potrivit.

P.S 2: Unii oameni sunt facuti unul pentru altul, se pot iubi, se pot intelege, pot fi alaturi, se pot imbratisa,
pot ramane o viata intreaga impreuna, iar altii…

 


Niciodata si totusi mereu…

Nu as fi asa suparata daca nu ne-am vedem doua saptamani la rand si nu am vorbim o saptamana intreaga, dar tu ma poti distruge intr-o jumatate de ora, in cateva momente, in cateva clipe… fiind altruist si aratandu-mi ca gresesc in orice spun, gandesc sau fac… in timp ce imi subliniezi calitatiile.

Ajuta-te ajutandu-ma pe mine.

Un prieten este cineva care te cunoaste asa cum esti, intelege ce ai fost,
accepta ce ai devenit si, cu blandete, te lasa sa cresti in continuare.

[William Shakespeare]

Doar “buna dimineata…”

” – Buna dimineata!”
” – Buna dimineata!”
Cand e doar “buna dimineata” intre noi…
Cat am pierdut? De la o buna dimineata la alta… ?!

O zi…
Douazeci si patru de ore…
O mie patru sute patruzeci de minute..
Optzeci si sase de mii patru sute de secunde…
Zecimi, sutimi, miimi de secunda…
Clipe…
Clipe albe..
Clipe colorate…
Clipe tepoase…
Clipe jucause…
Clipe rotunde ca niste margele…
Tacute clipe melancolice!
Tensiuni interminabile oricata “aritmetica secundei” am face. Cate situatii posibile in coordonatele tale, ale mele, ale noastre!?
Zambete, umbre in stralucirea ochilor, gesturi fragile, cuvinte nerostite…

.
Adancimi de suflet.

N-ai dezmierda.

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.


Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.


Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

Caci nicio-simtire nu-i adevarata
De nu ai plans in viatza ta o data
Nu poti sa intelegi suspinul
Daca o data n-ai gustat veninul…


Si mai stiu ca e foarte-adevarat
Doar tu, de tine poti fi vindecat
Nu astepta minuni de unde nu-s
Vremea povestilor de mult s-a dus…

Radu Gyr.