Declin emotional.

  Din punct de vedere emotional sunt nenumarate dati cand este inaccesibila si impenetrabila dar EI ii este bine asa, ii este bine in pielea ei. S-a invatat sa supravietuiasca cu ea insasi, in trupul si cu sufletul ei nonromantic si mai mereu morocanos, care isi doreste intotdeauna mai mult…mai mult si mai bine!
A inteles ca oricat ar incerca ea, oricat ar incerca altii sa o schimbe este in zadar, asa ca este multumita in persoana ei. Poate ca de asta zilele catalogate ca fiind proaste se rezuma la sensibilitatea sufletului EI ce-ncearca sa fie normal.
 Uneori isi impune sa nu mai simta nimic si de aici toate problemele. Un sentiment mai nemernic care s-a strecurat printre doua ganduri adormite si gata: echilibru emotional? In momentul asta la ea nu exista.

Si cine a zis ca cei puternici nu pot sa cada?

Advertisements

Photo mood!

Linistea profunda a sufletului se compune din murmurul marii, razele soarelui,
frumusetea peisajului si dragostea nemarginita ce iti este purtata de persoana iubita de langa tine!

Dorinta pentru suflet!

 

.

Cateodata, simt o nevoie acuta sa ma fac nevazuta si sa ma duc cat mai departe.
Nu e doar o dorinta, e o nevoie!
Am nevoie sa scap, sa fug, sa ma ascund de griji, ganduri sau probleme si sa imi incarc bateriile.
Sa uit… Sa uit ca am uitat de tot si sa stau linistita.

Pentru cateva zile as pleca undeva departe, la mii de kilometri de orice cod postal apropriat mie.
La mii de kilometri de orice lucru care imi provoca neplaceri. La mii de kilometri de mine…

Cateodata as pleca undeva… si nu mai m-as mai intoarce!

La Multi Ani… copilului din noi!

Iti multumesc ca ma lasi sa plang cand ma doare, ca imi permiti uneori sa evadez din lumea oamenilor mari, ca ma lasi sa ma joc, ma lasi sa visez, ma scoti in parc… ma lasi sa ma bucur de lucruri marunte, ma pui sa ma uit la desene, ma faci sa fiu naiva si sa par nevinovata!

Iti multumesc pentru inocenta pe care mi-o oferi si pentru toata dragostea ta pe care mi-o daruiesti pentru a o darui si eu mai departe. Pentru frica cu care ma incarci si care ma face sa ma feresc de multe lucruri.
Iti multumesc pentru ca existi si pentru ca esti alaturi de mine, …

… multumesc copilului din mine!

Asadar imi iau traista cu zambete, bagheta magica, povestile cu printi si printese, cutia cu ciocolata, bomboane si acadele… si pornesc mai departe pe drumul numit viata! La multi ani, copilului din mine.

Si… La Multi Ani copile cu zambet larg! La Multi Ani, copil frumos.

La multi ani copiilor din NOI!

Contopire intr-un intreg.

“El si nimic dau adunate
Infinit.
A mea si a lui privire uneori dau
dublu infinit.
Un cer si cateva stele mie imi dau
modele,
Lui nu ii dau nimic.
Dar al meu zambet
ii poate da iarasi un
dublu infinit
sau poate cel mai
natural nimic.
A mea si a lui tacere impreuna dau
doua stele in cadere,
iar glasul lui e plutitor ca un simplu
om ratacitor calatorind in
gandul meu infinit.
Cuvantul meu asezat langa al lui,
lasa loc spatiului dintre degetele mele
pentru ale lui.
La fel cum stau spatiile gandurilor mele
pentru problemele lui.
Iar la baza sta grija mea de a-l vedea
zambind infinit
fara a suferi.
Iar protectia lui are la baza al meu
taram de vis
ce are nevoie de
infinit pentru…
a nu fi nul.”


Nu…

Nu inceta niciodata sa ma privesti in ochi pana in strafunduri si sa-mi adulmeci,
cum o faci de-atatea ori, privirea … spune-mi ce vezi?!
Nici sa nu te gandesti macar sa nu mai zambesti cand ma vezi.

Sa nu te opresti vreodata din a ma face sa rad…
Nu uita sa imi saruti parul de cate ori ai ocazia.
Nu te abtine sa imi musti buzele.
Si indrazneste sa-mi soptesti in continuare cuvinte calde numai de noi stiute in ureche.

Continua sa-mi spui ca sunt o nebuna si o “nesuferita”…
… dar stiu ce simti pentru mine. Percep. Si e atat de bine… !

Ganduri la miezul noptii…

De ce te ascunzi intre ramuri de vise? De ce nu indraznesti sa apari?
Te temi ca am sa te ascund in suflet? … stiu ca odata si odata tot vei veni!
Eu te voi astepta… si n-am sa te retin mult!

Nu mai mult decat pana cand iti voi fi intrat in sange ca o otrava, lumina ochilor tai va fi prizoniera cerului din ochii mei, iar bratele si buzele mele vor lasa urme de nesters pe pielea ta.
Apoi vei fi liber sa pleci…

Sa pleci… si gandul tau sa-ti arda patruns de gandul meu, sa fugi… si noptile sa-ti fie tulburate de ritmul pulsului meu, sa alergi… si raceala mainilor mele sa te inghete in noptile de vara…
Atunci am sa stiu si am sa vin.

* Ai sa te ascunzi in pamant, dar am sa plec urechea in lut si am sa-ti simt bataia inimii…

* Ai sa te ascunzi in mare, dar rasuflarea ta ma va chema ca un cantec de sirena…

* Ai sa te ascunzi printre nori, dar ochii tai vor stralucii ca doi luceferi si te vor da de gol…

… si tot te voi gasi… invins va trebuii sa te predai si iti vei duce chinul mai departe…
Te va durea cand voi inchide ochii, caci nu-mi vei mai soarbe otrava privirii! Vei suferi cand mainile mele iti vor mangaia parul, caci nu le vei mai simtii reci mangaindu-ti trupul… Vei plange cand gura mea iti va sopti franturi
de rugaciune in ureche, caci nu-i vei mai simti fructul sarutului.

Si asa va fi pana la sfarsit… te vei mistui de mine clipa de clipa…
Vei arde pana la capat, incet si mocnit! Ti se va spulbera cenusa in privirea MEA… dar zambetul meu va fi acolo!

Va fi acolo,
pana la sfarsit!

– catre un oarecare.


 

Oboseala… agonie!

” – Am obosit sa tot incerc sa par puternica, sa par vesela…
Am obosit sa tot incerc sa ma indragostesc, sa ma amagesc…
Vreau sa pot renunta.
Eu nu am dreptul sa renunt?!

– De ce sa renunti? Explica!
Poate gasim o solutie impreuna.

– Nu avem cum sa gasim, nu avem cum.
Candva, am fost rau bolnava. Credeam ca, daca adorm, nu ma mai trezesc. Stii ce obisnuiam sa fac?
Puneam ceasul sa sune. La fiecare jumatate de ora.
Cand ma trezeam, ma bucuram ca mai traisem o jumatate de ora.
… inca o jumatate de ora. Pana se facea dimineata.
Acum nu mai vreau sa pun ceasul sa sune.

– Dar trebuie s-o faci.

– Nu, exact asta iti spun. A sosit timpul sa dorm!
Tu nu ai nicio vina. Tu esti puternic, plin de viata… toti sunteti la fel. Eu nu… Eu am obosit.
Hai, du-te! Du-te si alatura-te altora!”

[Ezel.]