Nimic, nimic si iar… nimic! Mult nimic.

Astazi sunt revoltata. Vreau sa tai… sa rup… sa sparg. Sa tip si sa ma uit urat la tine.
Ca de obicei nu ai facut nimic. Astazi esti persoana pe care chiar nu mi-as dori sa o vad. Ar fi mai bine asa…
Azi, am obosit… sunt satula sa zic : e ok si sa zambesc, astazi sunt razvratita.
Si chiar nu e vorba de spontaneitate, sunt doar satula.

Si stiu ca nu o sa intelegi, pentru ca nu ai ce sa intelegi, pentru ca nu ai facut nimic si probabil asta ma macina … nimic.
Stiu ca niciodata nu a fost si nu va fi simplu… dar chiar nu vad nimic bun si nimic constructiv si nu e nimeni vinovat si nimeni nu trebuie sa suporte consecintele nimicului, nu?!Ma invart intr-un cerc si ma lovesc de infinitatea lui. Pana la urma ar trebuii sa nu simti nicio durere pentru ca e vorba de nimic sau ar trebuii sa te izbeasca de fiecare data cand te uiti la mine, nimicul din ochii mei?! …nici eu nu stiu.

P.s : Incerc sa fac orice… ca sa nu fac NIMIC.

Acest post nu face referire la o persoana anume.

Advertisements