Inima taci si alearga!

Sufletul imi pulseaza in piept, inima imi inunda trupul, gandul imi zburda numai pe carari de el stiute, in speranta intampinarii unui “soare” puternic cu bratele zdravene, care sa ma arunce cu putere pe spate si sa ma sarute cu patos pe tot chipul, pe tot corpul… Un soare care sa ma dezmierde, sa ma resfete, sa ma alinte… care sa-mi lumineze pasii in fiecare traire, gand, iluzie sau vis!

Ma trec fiori prin tot corpul dar mi-e frica sa-mi intorc privirea. Stiu ca acolo, printre franturi de nori se strecoara timide, cateva raze ce ma imbata cu speranta si iluzii si imi lasa inima flamanda sa tanjeasca, sa se linga pe degete…

Inima-mi vesnic nemultumita, avara dupa iubire… nu mai vrea sa se mai incurce cu jumatati de masura, timpul e prea scurt ca sa-si mai poata permite asa ceva…

…Iar eu… eu ii voi da sufletului libertate, inimii speranta, gandului incurajare si am sa ma pierd in bratele timpului. Am sa-l las sa-si treaca mana prin sufletul meu, sa mi-l ravaseasca si apoi sa-l linisteasca exact ca pe o adiere molcoma de vant.

E vant si este vara si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”.

 

Nu pot!

Nu pot… dar cu dragoste voi fi alaturi de tine!

Nu pot sa-ti dau solutii pentru toate problemele vietii, nu am raspunsuri pentru indoieli si temeri,
dar pot sa te ascult si sa particip la zbuciumul tau…

Nu pot sa schimb trecutul si nici viitorul tau.
Dar cand vei avea nevoie de mine voi fi alaturi de tine!

Nu pot sa te opresc sa nu te impiedici. Dar pot sa-ti ofer mana, sa te ajut sa nu cazi.
Bucuriile, victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. DAR sunt foarte bucuroasa cand te vad fericit!

Nu-ti judec deciziile pe care le iei in viata.
Ma limitez sa te sustin, stimulandu-te si ajutandu-te, daca imi vei cere asta.

Nu pot sa-ti fixez limitele activitatii tale dar iti ofer sansa necesara pentru a spera la mai mult.

Nu pot evita sa suferi cand o durere iti va rupe sufletul.
Dar pot plange impreuna cu tine, iti pot aduna bucatile sufletului, ti le pot aseza din nou intr-un intreg …iar tu vei fi din nou bucuros de viata!

Nu pot sa-ti spun cine esti si nici cine ar trebui sa fii.
Pot numai sa te iubesc asa cum esti… si sa fiu prietena ta.

Nu pot… dar sunt foarte fericita daca undeva acolo, in sufletul tau, las o urma de bucurie!

Strigat… din suflet.

Vino tu IUBIRE! Vino tu si saruta-mi gandurile noptii…
Vino tu si ia-ma in bratele tale. Tine-ma acolo o vesnicie. Fa-ma doar a ta!
Tine-ma doar pentru tine. Fii egoista cu mine.
Saruta-mi fiecare particica din corp. Saruta-mi fiecare colt din suflet.
Fa-ma sa uit de iad. Du-ma cu tine in rai… tu IUBIRE… de tine am nevoie… alunga-mi durerea asta trista!

Cu ochii larg deschisi…

Privind inainte am vazut cum timpul isi urmeaza cursul si, tristetile, necazurile raman intotdeauna in urma…

Zambind printre lacrimi am simtit ca durerea e mai mica…
Daruind am simtit ca singuratatea e mai putin dureroasa…
Iubind am simtit ca nefericirea nu tine pentru totdeauna.

Iertand am simtit ca ranile inimii pot fi vindecate…
Rabdand am simtit ca fiecare clipa e pretioasa…
Ascultand am simtit ca orice om are in inima uneori durere.

Visand am simtit ca pot zbura!

 

Te-ai trezit in vreo dimineata…

V-ati trezit in vreo dimineata simtind ca v-ati putea intinde catre visele voastre? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata sperand ca, macar unul din visele voastre sa prinda aripi si sa devina realitate? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineatza dorind cu ardoare sa puteti imbratisa pe cineva care a fost odata
in viata voastra si acum nu mai este? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata tanjind dupa un zambet cald si cateva cuvinte sincere? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata gandind ca daca ati fi ales un alt drum intr-un moment de rascruce
viata voastra ar fi fost o cu totul si cu totul alta? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata vrand inapoi toate visele la care ati renuntat? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata cautand un mod bun de a alina o suferinta si de a aduce o bucurie unei persoane dragi din viata voastra? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata visand la Feti Frumosi sau Zane Cosanzene alaturi de care sa traiti o frumoasa poveste… cu happy end tinand pana la adanci batraneti? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata luptand cu propriile ganduri si propria persoana? – Eu DA.

 

Nici TU, nici EU, nu putem renunta la obiceiurile noastre.
Mi-s gandurile cleioase de somn,
Noapte buna cititorule.

Joc.

Imbraca-te cu haine rele si hai sa continuam jocul ce a ramas suspendat acum o mie de ani.

Oare mai stii regulile? Nu?!? … Atunci, asculta-ti inima.

Danseaza pe ritmul ei si da drumul gravitatiei. Asa… vezi ca te descurci?!
Acum eu voi fi dama de cupa, iar tu regele de inima neagra. Vei incerca sa ma saruti,
dar eu voi fugi, incepand clasicul nostru joc de-a v-ati ascunselea prin gradina sentimentelor.
Ma voi ascunde dupa o frunza rosie de timiditate, iar tu vei crede ca am fugit inspre livada cu optimism…

Mireasma serii se va lasa peste trupurile noastre tremurande, dar jocul nu se va incheia… ne-am ratacit printre sentimente, dar, ca de fiecare data, ne vom reintalni sub copacul iubirii unde ne va prinde inca un rasarit de Soare, in aceleasi haine de joaca, cu acelasi zambet pe buze, in aceeasi imbratisare calda de acum o mie de ani…

 

Perplexitate.

Tu spui linistit: “adevar”.
Ei se uită la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
intreaba: “Cat costa?”
Tu le arati mainile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
si, nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: “speranta”.
Politicosi, ei se opresc si te intreaba
inca o data: “Cat costa?”
Iar tu nu stii ce valoare are speranta. Si taci.

[Octavian Paler.]

 

Lucruri lipsite de sens, sau…

Incipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si n-am mai fi avut puterea sa urcam in el.
L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult.
Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nicio picatura de energie pentru a ne bucura
de sosirea lucrului mult asteptat.

Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care acum
pleaca fara noi. Si ce-am fi putut face dupa plecarea trenului?!?

Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam,
cu ultimele noastre puteri, sa asteptam alt tren…

P.S 1: Cu timpul, fiecare dintre noi va invata sa aprecieze un lucru/gest/obiect/persoana… si cel mai indicat atunci ar fi  sa pretuiasca si sa se bucure din plin de acel “ceva”… si asta la timpul potrivit.

P.S 2: Unii oameni sunt facuti unul pentru altul, se pot iubi, se pot intelege, pot fi alaturi, se pot imbratisa,
pot ramane o viata intreaga impreuna, iar altii…