Ce-am facut in ultimul an. (…?!)

Intotdeauna mi s-a parut ca timpul trece mai ceva decat ai clipi, intotdeauna am avut impresia ca voi avea timp sa-mi scutur gandurile de praf, sa le inprospatez cu aer curat si sa le asez acolo, cumintele, fiecare la locul lor. Dar cu timpul nu te pui, e precum o lupta interminabila cu morile de vant.
Nu putine au fost momentele cand am tras adanc aer in piept si am strigat cat am putut eu de tare
ca timpul nu-mi ajunge, ca trece mult prea repede, ca nu am apucat sa simt fiecare moment frumos la advarata lui intensitate ca hop, realizezi ca mai ai multe de facut, multe de finalizat, ca nu stii care, cum, in ce ordine sa le rezolvi, ca totul se apropie… ca esti in intarziere!

Ce-am facut in ultimul an?!

Am crescut (inca nu-mi place sa spun ca am imbatranit si nu cred ca o sa-mi placa vreodata).
M-am indragostit, am iubit si iubesc, ca e tare important si bine sa faci acest lucru.
Am avut indoieli, am fost plina de recunostinta, am avut aspiratii, sperante si dezamagiri, am calatorit prin multe coltuti ale tarii de unde m-am ales cu amintiri de neuitat, m-am bucurat de frumusetea lucrurilor marunte, cu alte cuvinte, am trait. Nu e un bilant. Pur si simplu o aducere aminte.

Timpul trece repede, prea repede pentru gustul meu, nu am aflat inca unde se duce si, daca-l pierd, unde pot sa-l gasesc. Ceva spectaculos? Mai degraba nu. Si nu-i bai. Privesc doar infiorata cum se schimba lumea in jurul meu si incerc sa tin cu dintii de lucrurile care as vrea sa ramana mereu la fel.

In continuare, cresc – un mod aparte de a spune pe nume faptului ca imbatranesc.
Iubesc, sunt recunoscatoare, am sperante si dezamagiri. Traiesc.

Advertisements

Barbatule, nu vreau sa te schimbi.

O sa scriu la persoana I ca sa imi fie mai usor sa transmit ceea ce lasa barbatii sa credem ca isi doresc: sa nu-i schimbam, sa nu-i cicalim, sa-i intelegem si sa ii iubim asa cum sunt.
Poate avem exemple diferite, dar toti avem acelasi scop: o relatie frumoasa, simpla, care sa mearga de la sine. Il intalnim pe celalalt si, fara sa il cunoastem initial, ii atribuim calitati; credem ca defectele nu trebuie sa existe, defecte a avut doar fostul/fosta.
El/ea trebuie sa fie perfecti. Ei bine:

“Promit sa nu te schimb niciodata. Nici cu altul, nici felul tau de a fi. N-o sa ma deranjeze niciodata ca iesi cu baietii. N-o sa ma supar ca nu-mi iei flori, n-o sa-ti cer sa te imbraci cu camasa si blugi.
O sa imi placa de tine ras, neras. Cu muschi, fara muschi. Cu bani, fara bani.
Promit sa ma gandesc la telefonul tau doar ca la obiectul unde iti trimit eu mesaje, n-o sa vreau sa le verific, stiu ce am scris. Promit sa nu iti cer niciodata telecomanda, e o frica a barbatilor?
Nu-mi plac telenovelele, prefer sa invat snooker, fotbal, baschet si pescuitul la Tv. Ce sa-ti mai promit?
Ca n-o sa fiu geloasa si n-o sa-ti fac crize de gelozie. Doar daca o sa vrei tu si chiar o sa insisti, ca sa vezi ca te mai iubesc, eventual ca interesezi si pe altele si eu ar trebui sa apreciez. Ei, atunci pot sa o fac putin pe bosumflata, dar dupa aceea sa nu te superi daca te intreb:
“ – Da’ eu, eu sunt mai frumusica, nu?” si o sa astept cu ochisorii mari sa zici ca “Da”.

Oricum stim raspunsul. Asa cum stim si ca ne iubiti, dar totusi nu ne-o spuneti. Asa cum stim multe lucruri, dar avem nevoie de confirmari permanente.
Barbatule, nu vreau sa te schimbi. Cu atat mai mult, nu vreau sa te schimb. Nimeni nu vrea asta.
Fiecare din noi isi doreste sa se fie asa cum este, sa se cizeleze singur.
Dar oare cati din noi pot sa ofere garantia ca, daca celalalt n-o sa te schimbe, tu o sa ramai la fel?
Sau o sa continui sa o minti ca dormi, cand tu defapt iesi in oras;
ca nu te atrage alta femeie, desi uneori si eu intorc capul dupa o femeie frumoasa.
Promit sa nu sufar si sa nu plang daca intr-o zi n-o sa ma mai iubesti, doar sa ai curajul sa fii sincer.
Promit sa ma bucur de fiecare gest al tau facut pentru mine, chiar daca nu e ceea ce ma astept. N-o sa iti cer sa faci aceleasi lucruri, asta ar insemna deja sa te schimb.
Am incredere in ceea ce esti si vrei sa fii in continuare, dar daca o sa ma dezamagesti,
inseamna ca ar trebui sa iti fie rusine de tine, iar mie mila.”

Promit sa nu-l vreau pe altul atata timp cat ma faci sa te iubesc pe tine.

Ma opresc…

… aici. Ca-s satula sa-ti scriu dulcele si amarul si sa-ti desenez inimi.
Nu cred ca sunt asa importanta pentru tine in comparatie cu altele si as vrea sa te saturi
sa-mi tot zgarii plumbul sufletului.
Ma doare!
Nu-ti pasa sau asa lasi sa se vada.
M-am saturat sa lupt numai eu sa ne fie bine… tu numai sa astepti si sa pui piedici…
si totusi, sa ai pretentii si asteptari mult prea mari de la mine…

Se spune ca lumea nu-ti poate darui ceea ce nu primeste de la tine, e randul tau sa faci o schimbare la tine
daca vrei ca lucrurile sa mearga…

Eu nu mai suport!
Ma opresc.

Nu mai sunt in stare sa inalt fluturi la cer. Oricum mor dupa nicio zi!

Framantari.

Degeaba ti-as ciopli in lemn o papusa care sa nu iti creeze neplaceri…
Degeaba ti-as darui sufletul meu pentru a-i da viata…
Tu nu ma vezi pe mine asa cum sunt eu… sau cum sunt cu tine… tu iti vezi doar de proiectiile rasfrante si infrante asupra mea…

Intr-o zi voi disparea si eu… la fel cum am venit!
… in liniste.

Aiurea!