Cu ochii larg deschisi…

Privind inainte am vazut cum timpul isi urmeaza cursul si, tristetile, necazurile raman intotdeauna in urma…

Zambind printre lacrimi am simtit ca durerea e mai mica…
Daruind am simtit ca singuratatea e mai putin dureroasa…
Iubind am simtit ca nefericirea nu tine pentru totdeauna.

Iertand am simtit ca ranile inimii pot fi vindecate…
Rabdand am simtit ca fiecare clipa e pretioasa…
Ascultand am simtit ca orice om are in inima uneori durere.

Visand am simtit ca pot zbura!

 

Advertisements

De-as muri maine…

De-as muri maine, in intuneric si singuratate,
Ca ultima dorinta inainte de a-mi pierde sufletul
Eu m-as ruga la cer, fara sa stiu de-i vis sau realitate
Sa te mai simt aproape, sa iti mai vad macar o data chipul…
Lacrimi dulci s-ar prelinge pe obrajii mei reci
Si ar face ca rasuflarea-mi intretaiata de speranta
Sa imi dea puterea pe care n-am avut-o in veci,
Cu moartea in fata as simtii c-am mai trait o viata…!
De ti-as simti mana pe fata mea slabita de vreme
Si as putea ca ochii sa tii vad plangandu-mi tacerea
Poate as putea infrange cruda moarte si crancena durere
Ce ar incerca sa-mi rapeasca viata odata cu iubirea…
Poate caldura sufletului tau ar fi destul de puternica
Sa topeasca gheata adunata in adancul inimii mele incatusate,
Poate visul din tine ar face ca existenta-mi platonica
Sa renasca din cenusa cum un vis se cladeste pentru realitate.
De ce cand toate mi se par aiurea si nimic nu e real,
Cand cuprinsa de vicisitudine, ma prabusesc in vis,
Nu mi-esti aproape, iar sufletul nu mi-e real
Sa te uite, sa ma ridic din acest vag si nesfarsit abis?
De ce cand lumea pare sa nu mai existe pe Pamant
Si ca minunea vietii s-a stins de-acum inainte,
Ma simt ca un desert impus sapat adanc de vant
Ce nu-si gaseste ploaia dincolo de toate aceste cuvinte?
Daca pentru a te mai vedea o singura data si atunci trecator,
Daca pentru a-ti simtii parfumul de inger si demon,
sa renunt la tot ce am mai scump pe lume, la viata si sa mor…
M-as arunca in foc si as lasa Pamantul pentru Cer!
Si l-as ruga pe Cel de sus ca sufletu-mi intunecat
De-atata durere si dragoste neimplinita de patima mortii
In loc de inger pazitor, fara sentimente, fara de pacat
Sa ma transforme intr-o stea pe cerul negru al sortii,
Sa te privesc in fiecare noapte si sa te veghez de aproape…
Si atunci sfarsitu-mi mi se va parea mai dulce ca trairea,
Caci am lasat fiinta-mi pentru tine si am ratacit departe
Ca sa gasesc linistea rapita de-al tau chip si sa gasesc iubirea!

 

 

Mediteaza… macar o clipa!

“Daca iubirea ta nu are speranta sa fie primita, DATOARE esti sa taci. […]

Daca iubirea ta nu este primita si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte – asta fiind rasplata fidelitatii tale – si daca nu ai puterea sufleteasca de a tacea, atunci cauta sa te vindeci, daca dai peste vreun medic priceput in asa ceva.
Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii. Iubirea care se roaga este frumoasa, dar cea
care implora este dragoste de sluga.”

Antoine de Saint-Exupery.

Holes.

Tu te-ai nascut zambet ca sa devii copil.

Esti o copila fragila, care se rupe de realitate la cea mai mica piedica. Esti persoana care isi pune toata increderea in ochii calzi care o admira si in zambetele spontane. Esti persoana care prefera sa isi promita ei insasi ca poate… si atunci cand nu reuseste considera ca promisiunea nu a fost destul de convingatoare. Esti cea care ofera totul si asteapta macar totul in schimb.

Crezi ca toata lumea are o parte buna si o cauti in fiecare persoana pana o gasesti.
Esti persoana care adoarme gandindu-se la nimic, dar cand se trezeste isi aduce aminte tot.
Nu stiu daca e bine asa, Alinwtza…

Tu esti persoana care ar trebui sa-si dea seama ca talpile care mangaie pamantul, ITI VOR CALCA LUMEA IN PICIOARE.

 

Joc.

Imbraca-te cu haine rele si hai sa continuam jocul ce a ramas suspendat acum o mie de ani.

Oare mai stii regulile? Nu?!? … Atunci, asculta-ti inima.

Danseaza pe ritmul ei si da drumul gravitatiei. Asa… vezi ca te descurci?!
Acum eu voi fi dama de cupa, iar tu regele de inima neagra. Vei incerca sa ma saruti,
dar eu voi fugi, incepand clasicul nostru joc de-a v-ati ascunselea prin gradina sentimentelor.
Ma voi ascunde dupa o frunza rosie de timiditate, iar tu vei crede ca am fugit inspre livada cu optimism…

Mireasma serii se va lasa peste trupurile noastre tremurande, dar jocul nu se va incheia… ne-am ratacit printre sentimente, dar, ca de fiecare data, ne vom reintalni sub copacul iubirii unde ne va prinde inca un rasarit de Soare, in aceleasi haine de joaca, cu acelasi zambet pe buze, in aceeasi imbratisare calda de acum o mie de ani…

 

Dincolo de tacere…

” – Fiecare persoana se imagineaza a fi eroul propriei povesti.
– Nu asta suntem?!
Nu. Nu suntem atat de importanti. Suntem doar doua-trei mazgalituri in povestile altora.
– Poate ca nu ti-ai gasit inca propria poveste…
Am crezut ca am gasit-o, dar se pare ca nu era a mea. A fost povestea altcuiva…

Da… sunt o visatoare!

 

– … de ce stai cu mine?
– Ce vorba e asta…?!?
– Ai putea fi cu oricine ai vrea tu. Uita-te la fetele din jur… esti mai frumoasa decat toate! Ce cauti aici, cu mine?!
– Ce tot spui!?
– … spune-mi adevarul. Ma iubesti cu adevarat?
– Nu. Ce e iubirea, in fond? Toti iubesc ceva.
Dar nu stiu cum se face… ca nu ranim un om oarecare, ci intotdeauna ii chinuim pe cei de dragul carora murim. Nu vreau sa te iubesc! Habar nu ai…

M-ai salvat de la sufocare.
Tu esti singurul lucru care ma face sa fiu buna.
Esti inima mea.
Daca n-ai exista tu… N-ar exista nici Alinwtza.

– Adica nu ma iubesti.
– Absolut deloc.
– Nici eu, pe tine…

Omul face unele lucruri impotriva propriei persoane.