Catre eroul meu…

Sunt fiorul ce te framanta in momentele in care nu simti decat cum frica iti trece prin vene…
Sentimentul ce te cuprinde cand esti indragostit si esti “slab”…
Sunt minciuna ce te starneste…
Sunt tot ce te cuprinde… te provoaca… te ucide… lent… in chinuri… cu precizie… si fara sansa de rateu!

 


Advertisements

Vis cu tine.

Poate… poate ca toate au un rost… desigur!… dar noi? noi avem unul?…

Care este rostul nostru?… Sa ranim?!?… Sa facem promisiuni desarte?!?… Sa inselam?!?…
Sa ne mintim clipele pacalind timpul in noapte?… Sa strivim lumea prin nepasarea noastra nebuna?!?… Care este rostul nostru pana la urma…?

Sau poate sa ne indragostim irecuperabil pe plaja plina de pescarusi… sa ne iubim sub cerul apelor neatinse de nimeni… Din dragostea noastra nebuna, unica si 
nemaiintalnita, sa renastem speranta…

Hai sa ne “jucam”… sa visam… sa nastem clipe, clipe cu noi… clipe de dans in amurg, la nunta intunericului cu lumina…
Hai sa ne iubim in noapte… departe de lume, in paradisul nimfelor si lumea viselor… Vii?
Poti tu oare sa ajungi pana acolo, pana la mine…
Poti tu oare sa stropesti iubirea cu speranta, clipa cu tine si visul cu noi?…
Poti?!…