De-as muri maine…

De-as muri maine, in intuneric si singuratate,
Ca ultima dorinta inainte de a-mi pierde sufletul
Eu m-as ruga la cer, fara sa stiu de-i vis sau realitate
Sa te mai simt aproape, sa iti mai vad macar o data chipul…
Lacrimi dulci s-ar prelinge pe obrajii mei reci
Si ar face ca rasuflarea-mi intretaiata de speranta
Sa imi dea puterea pe care n-am avut-o in veci,
Cu moartea in fata as simtii c-am mai trait o viata…!
De ti-as simti mana pe fata mea slabita de vreme
Si as putea ca ochii sa tii vad plangandu-mi tacerea
Poate as putea infrange cruda moarte si crancena durere
Ce ar incerca sa-mi rapeasca viata odata cu iubirea…
Poate caldura sufletului tau ar fi destul de puternica
Sa topeasca gheata adunata in adancul inimii mele incatusate,
Poate visul din tine ar face ca existenta-mi platonica
Sa renasca din cenusa cum un vis se cladeste pentru realitate.
De ce cand toate mi se par aiurea si nimic nu e real,
Cand cuprinsa de vicisitudine, ma prabusesc in vis,
Nu mi-esti aproape, iar sufletul nu mi-e real
Sa te uite, sa ma ridic din acest vag si nesfarsit abis?
De ce cand lumea pare sa nu mai existe pe Pamant
Si ca minunea vietii s-a stins de-acum inainte,
Ma simt ca un desert impus sapat adanc de vant
Ce nu-si gaseste ploaia dincolo de toate aceste cuvinte?
Daca pentru a te mai vedea o singura data si atunci trecator,
Daca pentru a-ti simtii parfumul de inger si demon,
sa renunt la tot ce am mai scump pe lume, la viata si sa mor…
M-as arunca in foc si as lasa Pamantul pentru Cer!
Si l-as ruga pe Cel de sus ca sufletu-mi intunecat
De-atata durere si dragoste neimplinita de patima mortii
In loc de inger pazitor, fara sentimente, fara de pacat
Sa ma transforme intr-o stea pe cerul negru al sortii,
Sa te privesc in fiecare noapte si sa te veghez de aproape…
Si atunci sfarsitu-mi mi se va parea mai dulce ca trairea,
Caci am lasat fiinta-mi pentru tine si am ratacit departe
Ca sa gasesc linistea rapita de-al tau chip si sa gasesc iubirea!

 

 

Advertisements

Cine esti tu…? Cine sunt eu…?!

_ . __ . ___ . ____ . _ (*) _ . ____ .  ___ . __ . _

Unii te vad numai pe tine,
Altii ma vad numai pe mine,
Ne suprapunem atat de perfect
Incat nimeni nu ne poate zari deodata
Si nimeni nu îndrazneste sa locuiasca pe muchia
De unde putem fi vazuti amandoi.

Tu vezi numai luna,
Eu vad numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii…
Stam spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sangele duce zvonuri
De la o inima la alta.

Cum esti?
Daca ridic bratul
Si-l intind mult înapoi,
Iti descopar clavicula dulce
Si, urcand, degetele iti ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc si-mi strivesc
Pana la sange gura.

Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam,
Dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu numai dusmanul din fata ta…
Avem patru picioare sa alergam,
Dar tu poti fugi numai in partea ta
Si eu numai in cealalta parte.
Orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.

Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Inca o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Si molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Si va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiata de vecie,
Cat o cocoasa,
Cat un neg…

Oh, numai noi cunoastem dorul
De-a ne putea privi in ochi
Si-a intelege astfel totul,
Dar stam spate in spate,
Crescuti ca doua crengi
Si daca unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singura privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Insangerat, infrigurat,
Al celuilalt…

_ . __ . ___ . ____ . _ (*) _ . ____ . ___ . __ . _

Soapte de iubire aruncate’n vant…


Asemeni unui vis frumos,
Nascut in miez de noapte
Te simt ades cum ma-nconjori
Cu-a gandurilor soapte…
Iar inima mi-o simt batand,
Mai calda, mai vioaie
Caci pentr-un suflet însetat,
Tu… esti un strop de ploaie!

Ma bucur mult cand imi zambesti,
Caci nu sunt multi în stare
Lumina… vietii sa îi dea…
Sunt… umbre trecatoare…
Iar zi de zi, doar cu-n cuvant,
Imi darui fericirea
Pe care nu credeam nicicand
C-o voi trai:… iubirea!

Si de vreodat-am sa gresesc,
Nepretuindu-ti darul,
Voi face tot ce-i omenesc
Sa iti alung amarul!
Cununi de stele-oi impleti,
Ca fruntea sa-ti acopar
Si-oi cauta, din zi în zi mereu,
Sa te descopar!

De voi pleca, într-un final,
Departe printre stele
Pastreaza-n inima un semn,
Al gandurilor mele:
Etern traim, cat mai contam
Un suflet sa-l aline
Si amintiri suntem apoi,
Rostite-ntre suspine!

Gabriel Matrana.

Cauta-ma, cauta-ma ingerul meu!

.

Stinge lumina si ascunde-ma langa tine
Coloreaza-mi viata in sute de valuri
Si da-mi aripile tale sa zbor…

Cauta-mi privirea in milioanele de stele
Si vino sa traiam acolo
Unde cuvintele nu se gasesc!

Inneaca-ma intr-o multime de stropi
Purifica-mi sufletul prin uitare
Si arunca-ma in neantul orbitor.

Fa-ma lumina in intunericul etern
Ajuta-ma sa stralucesc prin tine,
Si cauta-ma, cauta-ma ingerul meu!

La multi ani mamico, femeie…

Tuturor mamicilor si femeilor va doresc sa primiti atatea flori incat sa va puteti face gradina, atatea felicitari incat sa aveti vorbe bune pentru
tot anul… Atata dragoste incat chiar daca ati da inapoi la fiecare,
tot v-ar mai ramane…
O primavara cu multa bucurie! Va pup.

Asa e mama si a fost si bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.


Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.


Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.


Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.


Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.


Asa e mama si a fost si bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.


Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi…

Adrian Paunescu.

N-ai dezmierda.

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.


Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.


Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

Caci nicio-simtire nu-i adevarata
De nu ai plans in viatza ta o data
Nu poti sa intelegi suspinul
Daca o data n-ai gustat veninul…


Si mai stiu ca e foarte-adevarat
Doar tu, de tine poti fi vindecat
Nu astepta minuni de unde nu-s
Vremea povestilor de mult s-a dus…

Radu Gyr.

Ori de cate ori…

Image Hosted by ImageShack.us

Deseneaza-mi sufletul,
Mangaie-mi privirea…
Ori de cate ori ma vezi
Ca-ti astept iubirea.


Pierde-ma in sarutari
Si alunga-mi teama
Ori de cate ori ma vrei
Fara sa-ti dai seama.


Fura-mi sufletul treptat
Da-mi in schimb dorinta
Ori de cate ori m-atingi
Si imi pierd credinta.



Prinde-ma cu vorbe dulci,
Jura-mi dragule iubirea
Ori de cate ori ma simti
Ca-ti evit privirea.


Lasa-ma sa ma avant
Departe de tine,
Ori de cate ori gasesti
Teama si suspine.


Fura-ma din lumea mea
C-un sarut cuminte,
Ori de cate ori ma pierzi
Si nu ai cuvinte…