Cu ochii larg deschisi…

Privind inainte am vazut cum timpul isi urmeaza cursul si, tristetile, necazurile raman intotdeauna in urma…

Zambind printre lacrimi am simtit ca durerea e mai mica…
Daruind am simtit ca singuratatea e mai putin dureroasa…
Iubind am simtit ca nefericirea nu tine pentru totdeauna.

Iertand am simtit ca ranile inimii pot fi vindecate…
Rabdand am simtit ca fiecare clipa e pretioasa…
Ascultand am simtit ca orice om are in inima uneori durere.

Visand am simtit ca pot zbura!

 

Ganduri la miezul noptii…

De ce te ascunzi intre ramuri de vise? De ce nu indraznesti sa apari?
Te temi ca am sa te ascund in suflet? … stiu ca odata si odata tot vei veni!
Eu te voi astepta… si n-am sa te retin mult!

Nu mai mult decat pana cand iti voi fi intrat in sange ca o otrava, lumina ochilor tai va fi prizoniera cerului din ochii mei, iar bratele si buzele mele vor lasa urme de nesters pe pielea ta.
Apoi vei fi liber sa pleci…

Sa pleci… si gandul tau sa-ti arda patruns de gandul meu, sa fugi… si noptile sa-ti fie tulburate de ritmul pulsului meu, sa alergi… si raceala mainilor mele sa te inghete in noptile de vara…
Atunci am sa stiu si am sa vin.

* Ai sa te ascunzi in pamant, dar am sa plec urechea in lut si am sa-ti simt bataia inimii…

* Ai sa te ascunzi in mare, dar rasuflarea ta ma va chema ca un cantec de sirena…

* Ai sa te ascunzi printre nori, dar ochii tai vor stralucii ca doi luceferi si te vor da de gol…

… si tot te voi gasi… invins va trebuii sa te predai si iti vei duce chinul mai departe…
Te va durea cand voi inchide ochii, caci nu-mi vei mai soarbe otrava privirii! Vei suferi cand mainile mele iti vor mangaia parul, caci nu le vei mai simtii reci mangaindu-ti trupul… Vei plange cand gura mea iti va sopti franturi
de rugaciune in ureche, caci nu-i vei mai simti fructul sarutului.

Si asa va fi pana la sfarsit… te vei mistui de mine clipa de clipa…
Vei arde pana la capat, incet si mocnit! Ti se va spulbera cenusa in privirea MEA… dar zambetul meu va fi acolo!

Va fi acolo,
pana la sfarsit!

– catre un oarecare.


 

Deschide ochii…

deschide ochii
intr-al tau vis,
si de-ai sa vezi
zambindu-ti chipul meu,
atunci inseamna…
ca ti-am fost promisa,
a ta sa fiu in veci,
si sa raman doar eu.

deschide ochii
si priveste bine,
da roata cu privirea
si uita-te in jurul tau,
si ai sa vezi…
poate mai multe ca mine,
insa niciuna dintre ele
sa sti, nu voi fi eu…

Epilog.

Nu te-am visat niciodata, nu te-am dorit… nu am vrut nici macar o particica din tine.
Te-am spulberat cu gandul, cu ochii, cu sufletul.
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar existi…
Te-ai nascut din absenta viselor mele si traiesti prin uciderea mea. [atat de lenta si dureroasa]
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar ma cuprinzi atat de altfel, imi cuprinzi gandul, ochii, sufletul…
Ma ucizi cu propriile mele arme!
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar existi…
Ratacesti in intunericul fiintei mele, ma atingi cu lumina, imi canti suferinta si ma conduci spre uitare!

Mami, asculta-ma cu ochii!!

O tanara mama pregatea cina in bucatarie absorbita cu totul de mancarea pe care o facea. Mezinul de 4 ani avusese o zi intensa la gradinita si-i povestea mamicii ceea ce facuse si vazuse. Femeia ii raspundea neatenta, monosilabic, ca pentru ea. La cateva clipe dupa aceea, se simti trasa de fusta si auzi:
– Mami… Ea dadu din cap afirmativ si bolborosi cateva cuvinte. Dar din nou se simti trasa de fusta si auzi acelasi glas :
– Mamiiiiiiii…
Ii raspunse repede inca o data si continua sa curete cartofii imperturbabila. Trecura cinci minute. Copilul se agata de fusta mamei si incepu sa o traga din toate puterile. Femeia fu constransa sa se aplece spre copil.
Acesta ii lua fata intre manutele lui grasute, o aduse in dreptul fetei lui si-i spuse:
– Mami, asculta-ma cu ochii!

A asculta pe cineva cu ochii inseamna sa-i spui:
Esti important pentru mine!’’.

Toate lucrurile importante trec prin ochi.

Mi-e drag… atat de drag!

“Îl iubesti? ma întreaba un demon.
Da, raspund vrajita, într-un zâmbet în care se topesc
toate bucuriile lumii. Mi-e drag…
Nu mai ai ochi?
Ba da. Dar îl vad doar pe el.
Si iti ajunge?
Da, îmi ajunge, bag de seama uimita.
Si cu ce vezi cerul, copacii?
Cu ochii lui!
[…]
De ce ti-e drag tocmai el?
Asa s-a întâmplat. Într-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspândit în fiinta mea întreaga o mireasma îmbatatoare si dulce. Un nume a început sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze.
Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu cum s-a întâmplat.
Poate ca stie el. El stie tot…
Si tu ce stii?
Îl iubesc.
Si toata ziua ce faci?
Îl astept.
Si când vine?
Ma odihnesc în bratele lui.
Esti atât de obosita?
Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
Atunci, esti nefericita.
Nu! Fiindca vine.”

Cella Serghi – Cartea Mironei

Priviri… adanci priviri!

Image Hosted by ImageShack.us

“Cu totii simtim nevoia sa se uite cineva la noi. Am putea fi incadrati in patru categorii, in functie de felul privirii sub care vrem sa traim.


Prima cauta privirea unui numar nesfarsit de ochi anonimi, astfel spus, privirea unui public cat mai larg.[…]


In a doua categorie se afla cei ce nu pot trai fara privirea multor ochi familiari. […] Ei sunt mai fericiti decat oamenii din prima categorie, care, atunci cand isi pierd publicul, au sentimentul ca luminile s-au stins in sala vietii lor. Ceea ce, de fapt se intampla fiecaruia intr-o zi sau alta. Dimpotriva, oamenii din categoria a doua izbutesc sa-si procure intotdeauna cateva priviri.[…]


Urmeaza apoi categoria a treia, categoria celor ce simt nevoia de a fi mereu sub ochii fiintei iubite. Situatia acestora e la fel de primejdioasa ca situatia celor din prima categorie.. de indata ce ochii fiintei iubite se vor inchide, sala lor se va scufunda in bezna. […]


Si, in sfarsit, avem a patra categorie, cea mai rara, a celor ce traiesc sub privirile imaginare ale fiintelor absente. Acestia sunt visatorii.”

Tu in ce categorie te incadrezi?