Moment in intuneric.

Talpile goale pasesc incet, de parca le-ar fi teama sa nu striveasca momentul crezut amintire. E intuneric, dar nu mi-e frica. Cunosc intunericul acesta, stiu cati pasi sunt pana la usa si inapoi pana la pat. Pasesc incet, iar talpile imi suna a ieri.
Mi-e frig si imi caut zadarnic refugiu sub paturi. Mi-e frig din suflet. E el. El ma cunoaste, imi stie picioarele vesnic reci cu mult inainte sa le simta si prin somn, prin vis, mi le incalzeste in palme.

Ii sarut pleoapele si-i las bataile inimii sa-mi mangaie urechea.
Nu inteleg ce vrea sa imi spuna, dar imi place sa ascult…

Melodie care te face sa regreti ca noaptea e aproape iar tu vrei mai mult!

Advertisements

Desi nu ma vezi, sunt cu tine. Mereu voi fi!

Rupe diminetile in doua sa le presaram in noapte,
sa fie noapte alba, cu cearsafuri murdare de vise si soapte!
Eu as fi apusul tau tarziu, roscovan si somnoros, sarutandu-ti fruntea incruntata.
Am modela intunericul cu degetul, am dezintegra banalitatea exasperanta iar tu ai zambi.
Zambet timid, precedat de panica.
Te-as avea in asternuturile mele albe o eternitate si inca un sfert si nu m-as satura niciodata de tine.
Zac acum intr-o caldura umeda si ametitoare ce-mi da halucinatia unei vieti ideale, cu surplus de iubire si siguranta. Hotarul dintre inchipuire si nebunie a fost depasit.
Imi plec capul in fata trairilor mele asidue ce-mi vor calauzi pasii pana la tine in aceasta noapte.
Imi lipsesti!

Strigat… din suflet.

Vino tu IUBIRE! Vino tu si saruta-mi gandurile noptii…
Vino tu si ia-ma in bratele tale. Tine-ma acolo o vesnicie. Fa-ma doar a ta!
Tine-ma doar pentru tine. Fii egoista cu mine.
Saruta-mi fiecare particica din corp. Saruta-mi fiecare colt din suflet.
Fa-ma sa uit de iad. Du-ma cu tine in rai… tu IUBIRE… de tine am nevoie… alunga-mi durerea asta trista!

Te-ai trezit in vreo dimineata…

V-ati trezit in vreo dimineata simtind ca v-ati putea intinde catre visele voastre? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata sperand ca, macar unul din visele voastre sa prinda aripi si sa devina realitate? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineatza dorind cu ardoare sa puteti imbratisa pe cineva care a fost odata
in viata voastra si acum nu mai este? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata tanjind dupa un zambet cald si cateva cuvinte sincere? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata gandind ca daca ati fi ales un alt drum intr-un moment de rascruce
viata voastra ar fi fost o cu totul si cu totul alta? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata vrand inapoi toate visele la care ati renuntat? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata cautand un mod bun de a alina o suferinta si de a aduce o bucurie unei persoane dragi din viata voastra? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata visand la Feti Frumosi sau Zane Cosanzene alaturi de care sa traiti o frumoasa poveste… cu happy end tinand pana la adanci batraneti? – Eu DA.

V-ati trezit in vreo dimineata luptand cu propriile ganduri si propria persoana? – Eu DA.

 

Nici TU, nici EU, nu putem renunta la obiceiurile noastre.
Mi-s gandurile cleioase de somn,
Noapte buna cititorule.

Heartbeat…

Sa visezi era un hobby de-al tau care te facea sa te simti mai bine in zilele in care soarele parea sa te ocoleasca, acum visezi ca sa traiesti, te pacalesti singur zi de zi fara sa realizezi ca secundele trec mai greu asa si ca acele ceasului se tarasc cu lene lasand o dara dureroasa in urma lor.

Te-ai obisnuit sa te minti singur si sa ii minti si pe ceilalti incat acum iti e greu sa faci diferenta intre minciuna si adevar, singurul moment de sinceritate absoluta fiind cel in care te inchizi in camera ta, singur pe intuneric si izbucnesti, cand toate minciunile pe care le inghiti in fiecare zi se lovesc violent de cei patru pereti, cand sentimentele tale stinse pentru ea iau foc si focul cuprinde perdeaua ta in dungi, cand frustrarile tale te imobilizeaza si simti ca iti e greu sa respiri, cand tristetea nu mai are loc si iti iese prin toti porii, cand iti ingropi fata in palme si lasi lacrimile sa iti dovedeasca inca o data ca nu poti sa iti revii.

In rest ramai acelasi, zambesti si razi, stralucesti in felul tau caracteristic, mangai perfectiunea cu degetul aratator si apoi o impingi departe de tine pentru ca nu ai nevoie de ceva superficial, cauti ceva mai profund si mai riguros.

Dar nu esti intreg si imbratisezi aparente. Nu esti bine, nu esti implinit. Ochii tai sunt calmi, dar in spatele lor vantul nu se opreste din suflat…

As vrea…

Nu conteaza cine suntem, conteaza doar cum suntem…
Nu conteaza ce purtam pe noi, conteaza ce purtam in noi…
Nu conteaza de unde venim, conteaza doar cit de departe putem ajunge…

Nasc clipe cu tine intr-un dans plin de incertitudini si de necunoscut, dansez in noapte cu tine in lumina alba a stelelor pierdute in neantul eternitatii… si cate mai fac cu tine…
As vrea o clipa cu tine, o clipa de dor… as vrea un freamat de-al tau, murmurul soaptelor in ureche… poate un suras, poate o atingere, poate un sarut nebun si tandru…

Pentru moment… cam atat…

As vrea!…

Vis cu tine.

Poate… poate ca toate au un rost… desigur!… dar noi? noi avem unul?…

Care este rostul nostru?… Sa ranim?!?… Sa facem promisiuni desarte?!?… Sa inselam?!?…
Sa ne mintim clipele pacalind timpul in noapte?… Sa strivim lumea prin nepasarea noastra nebuna?!?… Care este rostul nostru pana la urma…?

Sau poate sa ne indragostim irecuperabil pe plaja plina de pescarusi… sa ne iubim sub cerul apelor neatinse de nimeni… Din dragostea noastra nebuna, unica si 
nemaiintalnita, sa renastem speranta…

Hai sa ne “jucam”… sa visam… sa nastem clipe, clipe cu noi… clipe de dans in amurg, la nunta intunericului cu lumina…
Hai sa ne iubim in noapte… departe de lume, in paradisul nimfelor si lumea viselor… Vii?
Poti tu oare sa ajungi pana acolo, pana la mine…
Poti tu oare sa stropesti iubirea cu speranta, clipa cu tine si visul cu noi?…
Poti?!…