La Multi Ani… copilului din noi!

Iti multumesc ca ma lasi sa plang cand ma doare, ca imi permiti uneori sa evadez din lumea oamenilor mari, ca ma lasi sa ma joc, ma lasi sa visez, ma scoti in parc… ma lasi sa ma bucur de lucruri marunte, ma pui sa ma uit la desene, ma faci sa fiu naiva si sa par nevinovata!

Iti multumesc pentru inocenta pe care mi-o oferi si pentru toata dragostea ta pe care mi-o daruiesti pentru a o darui si eu mai departe. Pentru frica cu care ma incarci si care ma face sa ma feresc de multe lucruri.
Iti multumesc pentru ca existi si pentru ca esti alaturi de mine, …

… multumesc copilului din mine!

Asadar imi iau traista cu zambete, bagheta magica, povestile cu printi si printese, cutia cu ciocolata, bomboane si acadele… si pornesc mai departe pe drumul numit viata! La multi ani, copilului din mine.

Si… La Multi Ani copile cu zambet larg! La Multi Ani, copil frumos.

La multi ani copiilor din NOI!

Advertisements

Noroc, fericire, La Multi Ani… de despartirea noastra!

Ce rost are sa fiu altfel, sa ma lamentez ca o muiere ce sunt, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca ti-e bine fara mine, daca ochii tai si mangaierile tale mai imi dau inca fiori?


Hei tu, cel care ai insemnat ceva, ceva mai mult pentru mine… sti ce zi este astazi?

Ceva mai mult decat o zi banala de marti, ceva mai rau decat cele trei ceasuri rele.
Stii… iti amintesti… ?!

Se implineste un anisor intreg si rotund de cand, practic, am hotarat sa ne unim sufletele si sa porneasca impreuna pe acelasi drum, in acelasi timp, in acelasi sens… Dar e cam tarziu sa mai putem sarbatori acest eveniment, nu?!
In ziua asta de marti (sau mai degraba acum cateva zile) s-au rupt lumile si s-au impartit in doua: una mie, una tie… Eu am ramas in lumea mea, tu te-ai dus intr-a ta…

Da, astazi ar fi trebuit sa fie o zi neagra… Dar iata-ma, prezenta, incercand sa storc cateva ganduri di’nauntrul sufletului sis a le astern aici…
Dar nici macar nu mai conteaza…

Imi vine sa rad. Imi vine sa plang. Imi vine si sa plang si sa rad… Cred ca as plange daca nu ar fi ratiunea care sa-mi intareasca sau sa-mi domoleasca oarecum sufletul, trupul, mintea… ca acel pas facut a fost numai si numai spre binele nostru si… atat.

Ce coincidenta ca fericirea si infernul sa pice la diferenta de doar cateva zile, ce mana vinovata si nesuferita a avut destinul ca sa traga sforile si sa ne stranga in asa hal mainile si inimile. Dar astazi mi-am propus sa fiu vesela. Ce rost are sa fiu altfel, sa ma lamentez ca o muiere ce sunt, sa vars munti de lacrimi, sa pun in scena telenovele, sa ma inec in amintiri si sa ma intreb daca esti cu adevarat fericit, daca traiesti bine fara mine, daca ochii tai si mangaierile tale mi-ar da inca fiori ?!
Sunt o fire optimista (cu siguranta vom reusi sa ne continuam de parcurs acest drum numit – viata – si sa ne fie bine) , realista, o femeie care traieste in prezent.

Azi ar fi trebuit sa fie o sarbatoare. Ar fi trebuit sa ne simtim minunat impreuna, sa privim cu mandrie in urma si sa ne aducem aminte de clipele frumoase (multe – putine… alea care au fost – au fost ale noastre!) petrecute impreuna…ti-as fi sarit in brate, m-ai fi sarutat nebuneste, as fi zis ca toata lumea e buna si fericita ca mine…
Mi-ar fi fost cald si bine si as fi uitat de toate grijile si problemele… Scriu acum sub influenta trecutului, cu groaza trezirii intr-un oarecare viitor, cu frica ca nu mai pot aduce nimic inapoi, dar extrem de detasata si linistita. Nu stiu daca sa ma intristez si sa ma pun melancolica in canapea si sa dau drumul robinetelor de lacrimi sau sa ma asez in fata televizorului si sa zambesc ca ceea ce se intampla in filme am trait si eu odata. Nu mai stiu daca am uitat, daca am incurcat totdeauna cu niciodata, nu stiu daca a fost bine sau rau, daca a fost intre, daca o sa mai fie vreodata, daca nu mi s-a rupt pentru eternitate firul de viata pe dinauntru…

Ma uitam demna in oglinda si imi spun ca bravo mie, bine ai facut ca nu te-ai mai multumit cu un cules de firimituri. Astazi imi e pofta tare si dor nebun de o portie zdravana de firimituri. Aproape la fel de tare cum incerc sa fiu fericita si.. sunt. Poate ca nu ca atunci, dar nici nu-mi lipseste nimic.

Cateodata imi dau seama ca o sa uit, ca durerea o sa plece si odata cu ea si amintirea ta… (uff…) Uneori uit de-a binelea cine ai fost si nu mai stiu de secole cine mai esti. Intotdeauna se intampla ceva care sa ma trezeasca, o vorba care sa ma aline, o intamplare care sa ma aduca la viata, un om caruia sa-i pese de ceea ce se intampla cu mine. Suspin cand imi dau seama ca poate am fost fraiera. Ceva ma doare cand ma gandesc ca as putea ca la un moment dat sa te uit, sa ma uiti, sa nu ne mai amintim macar unul de celalalt. Nu as vrea de tot, mi-ai fost atat de drag… Nu mai ma simt deloc puternica cand realizez asta si zambetul de pe buze incepe sa mi se stinga. Nu regret niciodata iubirea. E doar teama, e nesiguranta ca, prea mult sau prea putin, am iubit doar eu… sau…

Se scurg cateva picaturi de sampanie… Noroc si fericire. Si tie, ca ai fost parte din viata mea. Si mie, ca am iubit si ca la un moment dat m-am crezut iubita, ma simteam adorata.

De dragul meu, o sa ajungi sa iubesti din nou.
Dar niciodata sa nu mai spui ca pentru totdeauna…. Toate trec. Din toate, ramane doar vantul. O amintire a felului in care iesea fumul. O durere scurta si intepatoare. Raman doar dorinta de fericire si promisiunea solemna de a o gasi.

Iar eu mai sunt dispusa sa-i aflu inca o data pretul?… Nah. Nu cred. Nu stiu.
Daca totul ar fi fost altfel…

La Multi Ani mami!

Lasand la o parte partile, urate – oribile de azi… mai am in suflet si o mica particica curata pastrata pentru persoanele pe care le iubesc din tot sufletul meu, pentru persoanele care ma iubesc neconditionat si asa cum sunt…  
Vreau sa adaug cateva randuri pentru mamica mea care implineste o frumoasa varsta in doar cateva minute.

Inca imi mai amintesc atunci cand lumea ma intreba ce varsta are mama, iar eu spuneam cu mandrie in mine: 24.
Acum mama nu mai are 24, dar peste putin timp implineste o varsta foarte frumoasa.
Ii multumesc pentru tot. Ii multumesc pentru ca m-a adus pe lume, pentru ca fara ea, nu aflam cum e sa zambesti si sa ii spui mamei tale: “La multi ani, mamico!” .
Ii mai multumesc o data pentu ca ea este a mea. E mamica mea. Pentru ca fara munca ei, eu nu ma aflam aici si nu ma descopeream pe mine, si pe altii. Ii multumesc pentru tot.

Iti multumesc pentru tot, mami meu!

O iubesc pe mama!
La multi ani, inca o data, mamico!

La multi ani mamico, femeie…

Tuturor mamicilor si femeilor va doresc sa primiti atatea flori incat sa va puteti face gradina, atatea felicitari incat sa aveti vorbe bune pentru
tot anul… Atata dragoste incat chiar daca ati da inapoi la fiecare,
tot v-ar mai ramane…
O primavara cu multa bucurie! Va pup.

Asa e mama si a fost si bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.


Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.


Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.


Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.


Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.


Asa e mama si a fost si bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.


Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi…

Adrian Paunescu.

La multi ani noua, BabyAndu!

La multi ani noua!
De ce la multi ani?… Pentru ca azi e ziua noastra!

Pentru ca astazi se mai adauga o luna de iubire, de fericire, de implinire, de bucurie, de tot ce este mai bun si mai frumos… langa toate celelalte!

Pentru ca alaturi de tine, am inceput din nou sa zambesc si sa vad viata
din ce in ce mai colorata iar tonurile de gri si ceata densa
din viata mea au inceput usor-usor sa dispara!

Acum 7 luni, pe vremea asta, mi-ai dat primul sarut, m-ai imbratisat strans pentru prima oara si m-ai privit adanc in ochii-mi stralucind de fericire.
Acum 7 luni, imi era rusine sa-ti spun ceea ce simt, adeseori imi plecam
privirea in pamant si ma inroseam la fata… ce mai – in prezenta ta ma pierdeam cu firea de parca ma hipnotizai! Acum as fi in stare sa tip in gura mare, in plina strada, sa ma auda toata lumea si sa stie, ca esti viata mea, ca te iubesc si ca voi fi a ta mult timp de-acum inainte
(atata timp cat Dumnezeu ma va lasa sa fac asta!).

Iubesc… si ma simt iubita!
Ce-ti poti dorii mai mult de la viata?!

Alaturi de tine am invatat sa iubesc cu adevarat, m-am simtit mai buna, mai frumoasa iar zambetul reaparut pe chipul meu datorita tie a fost unul natural si nu fals cum obisnuia sa fie candva…

Nu-mi imaginam ca… voi mai putea sa-mi deschid sufletul in fata unei persoane, ca voi reusii sa mai castig increderea in cineva, ca o vorba buna spusa la timpul si locul potrivit poate face minuni, ca o imbratisare stransa iti poate da puterea de a merge mai departe si de a te simtii in siguranta, ca mai exista iubire fara interes, iubire adevarata… TU mi-ai demonstrat contrariul!

Am fost rasfatata de tine, ai avut grija de mine
si promit ca voi face tot posibilul sa ne fie bine in continuare!

La multi ani noua! Sa fim fericiti mereu si sa luptam in continuare
pentru visul nostru, acela de a fi impreuna pentru totdeauna!

.

P.S: Nu credeti in baieti sinceri, atenti, iubitori, romantici, …
pentru ca l-am luat eu pe singurul!

Sunt mandra ca ma iubeste un baiat ca tine!

Reteta de 12 luni.

Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura,invidie,
frica, irascibilitate si stres.
Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca
proviziile sa ajunga exact 1 an!
Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste,
1 parte umor.
Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta,
un praf de bun simt si…
o picatura de speranta!
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug…
Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste
cu frunzulite de curaj si incredere in sine.
Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea
din fiecare dimineata!

Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Un An Nou darnic si mai bun!