Si cat sa mai iert…

E clar! S-a umplut paharul.

Oamenii cred, au impresia si li se pare ca…
Toti isi gasesc justificarile in asta.
Si-si traiesc adevarurile lor mici cu care vor sa faca judecati mari .

Ceea ce supara cel mai tare este ca oricat ai incerca sa te pui in cap, sa tipi, sa urli, sa te zbati in dorinta de a te afirma ca om si de a-ti spune punctul de vedere este in zadar.
Daca nu este CUM TREBUIE, pai nu este cum trebuie… daca NU ESTE CA TINE pai cum ai putea tu indrazni sa spui ca ai dreptate?! Omul a-tot-stiuitor, oamenii incapatanati, agresiv-verbal trebuiesc lasati cu ale lor, in ale lor.

Daca nu crezi si nu faci un lucru, nu esti in “target”…
Daca nu-ti spui parerea – de ce taci? ; daca o faci – nu e bine!;
Daca nu faci un lucru – nu esti in stare; daca il faci – s-ar fi putut si mai bine;
Daca nu oferi un minim serviciu – esti nesimtit si nerecunoscator; daca il faci – nu il ia nimeni in calcul…
Daca esti rau – nu ai suflet; daca ai suflet esti luat de prost…  si atunci cum mama dracu’ s-o mai dai?!

Primesti sageti si din stanga si din dreapta, si iti doresti ca sufletul si inima ta sa-ti fie imune, sa-ti reziste vitejeste pe front si sa iasa din lupta invingatoare, fara prea multe zgarieturi… dar vezi tu, pansamentele… pansamentele, cu ele ce se intampla?!

Oamenii…
Ei inca nu stiu ca de fapt “pe pamant tot ce exista mai are nevoie din cand in cand si sa planga”
Ca sa poata ierta…
Ca sa poata uita…
Ca sa nu i se usuce ochii…

Eu am plans in viata asta destul… ca sa va pot ierta acum pe toti.

__________ . _ . __________

Tu doar vino ca te astept!

Fiecare bataie a inimii si fiecare respiratie a mea o simt apasatoare… nu stiu ce sa fac…
nu mai am aer… te vreau langa mine, te vreau cu mine, te vreau cu totul…
ma inteapa in piept… Auuu!!… salveaza-ma, ma auzi?!
Da-mi o mana de ajutor… nu mai pot sa respir…te vreau, ma auzi?! Te vreau cu mine!
De ce nu vii? De ce ma lasi sa astept atat? …nu mai pot… nu mai am vlaga… nu mai am aer…
nu mai am puls… haide vino! Vino ca te astept!
Vino… si salveaza-ma!

Un bebe nascut din dragoste, din iubire…

Mai acum 9 luni (si un pic), tot pe vreme racoroasa, m-am procopsit cu un “bebe de relatie”.
Nu chiar de la prima intalnire si nici de la a doua, abia dupa vreo 4 zile, intr-o zi de 17 februarie, cand am simtit eu ca ma ia cu ameteala, cu calduri si cu dureri de cap m-am hotarat
sa fac testul si mi-am dat seama ca este pozitiv.

Surle si trambite ce au rasunat in interioru-mi, artificii ce mi-au facut inima sa radieze de lumina!

Au urmat luni de fluturasi in stomac, de bucurii, de temeri, de surprize, de suparari si de tot
ce tine de “un bebe de relatie”, chiar si de pofte… Un bebe nascut din dragoste!
Presupun ca de astazi urmeaza perioada in care “copilasul” plange, are nevoie de mai multa
atentie, de mai multa responsabilitate, de mai multa dragoste si caldura.
Voi fi o mamica exemplu ce va fi atenta la nevoile “bebelusului”,
ce il va supraveghea indeaproape si ii va oferii toata dragostea de care are nevoie!

Abia astept “primul pas” sa se descurce de la sine…

Il iubesc, asa cum numai el stie, asa cum o fac de ceva timp incoace…
Astazi mai putin decat maine, iar maine mai putin decat poimaine
…si din ce in ce mai mult, in fiecare zi!

I love you Baby, I love you more!
La cat mai multe “ape line” si dulci pentru noi.

De suflet…

Sunt aici pentru tine, poate nu sa-ti daruiesc tot ce ai visat dar macar sa te ajut sa nu renunti la visele tale, poate nu sa te fac cea mai bogata femeie de pe pamant dar cu siguranta cea mai iubita, poate nu sa-ti daruiesc o viata perfecta dar sigur o viata care merita traita, poate ca nu o sa te ranesc niciodata si asta pentru ca nu o sa te mint niciodata, o sa te respect pe tine ca femeie in primul rand si apoi o sa te iubesc cu toata inima si sufletul meu.

Sunt aici pentru tine, vreau sa fiu cel in care poti avea incredere la fel ca in tine insuti.
Vreau sa ma iubesti dar mai mult decat atat, vreau sa te fac fericita!

Sunt dependenta de tine…si atat!

I’m addicted…


Sunt dependenta. Esti drogul meu de ceva timp. Te iau in functie de starea vremii, in functie de cat de tare vreau sa uit de ceva sau in functie de cat de tare imi tremura corpul de dorinta.
Nu te iubesc, dar te vreau…
Vreau sa te am si sa fii in tot corpul meu. Vreau sa respir, sa transpir, sa iubesc si sa traiesc prin tine!
Vreau broboane de sudoare pe tot corpul atunci cand in sfarsit te am. Vreau. Deci sunt dependenta…
…dependenta de tine. De mainile tale, de buzele tale, de bratele tale, de bataile inimii tale…
Sunt intr-o faza in care dependenta imi poate fi fatala!

Dar nu imi este. Sunt un drogat cu temele la zi. Stiu ca te iau haotic in fiecare zi,
stiu ca ma folosesc de atatea ori de sentimentul asta de placere vinovata si oarecum bolnava, incat stiu, sunt constienta ca trebuie sa ma opresc. Un fel de reabilitare. Drogatii se duc adesea la reabilitare si se mint si mint pe toata lumea din jur ca asta isi doresc: sa scape de viciul asta.
Dar nu, corpul nu asta isi doreste!
Corpul isi vrea drogul, isi vrea sentimentele si senzatiile inapoi. Vrea sa pluteasca din nou…
Ca diagnostic, medicii i-au spus S.E.V.R.A.J, iar poetii i-au spus Dragoste.
Mie intotdeauna mi-au placut mai mult poetii: randuri scriu si acum, pe cand injectii
n-o sa fac niciodata in viata mea nici unei portocale!

Eu sunt un drogat cu capul pe umeri.
Stiu ca sunt dependenta si in momentul in care in urma unui val imens
de placere si a unei doze prea mari de tine, voi ajunge la pamant.
Dar imi voi invinge teama si voi zice: “Ok, mergem la reabilitare!”
Acolo imi voi amintii de toate, voi blestema si te voi blestema. Voi da vina pe soarta,
voi dorii macar un sarut, o mangaiere pe frunte si iti voi spune ca ma multumesc si cu atat.
O sa ma abtin totusi… o sa tremur si o sa slabesc. O sa ajung o fantoma si cu siguranta, niciun medicament nu imi va vindeca inima, nimic nu ma va vindeca de tine,
nimic nu mi te-ar putea scoate din sange, din mine…

Dar intre timp voi incerca sa ma obisnuiesc a traii cu dorinta asta bolnava care imi macina tot corpul…
Cu trezitul in miezul noptii, transpirata si plina de dorinta. Cu saruturile alea care te storc
de orice putere si care iti lipesc stomacul de sira spinarii.
Cu mangaierile alea vesnice care imi imoaie genunchii.
Cu ochii aia caprui si blanzi care rad doar cand ma privesc plina de dorinta…
O sa tremur, o sa ma zbat, o sa urlu si o sa plang… de fericire!

Si atunci cand sevrajul va trece si corpul meu te va dori intr-o surdina muta, atunci cand toate testele
si toate analizele de pe lume o sa imi confirme ca nu mai sunt asa dependenta de tine…
Atunci dragul meu… Atunci am sa te vreau din nou…
Pentru ca viata este ciclica. Iar eu nu sunt Einstein sau mai stiu eu care mare om mort
sa ma apuc sa scriu teorii noi.

Eu sunt doar o biata dependenta de saruturile tale…
Si-mi ajung… si te vreau cu totul!

Explica-i inimii…

Acum… spune-mi ce sa fac.

Explica-mi ce s-a intamplat de eu am ramas aici si tu nu ai mai ajuns, desi mi-ai spus ca o sa vii.
Parca te astept de cateva anotimpuri si sufletul meu a trecut prin toate starile de agregare.
Candva, eram solida si nimeni nu ma putea dobora. Am devenit lichida odata cu plansul ce mi l-ai provocat.
Acum ma evapor negasind niciun motiv de-a mai ramane aici.
Da-mi un motiv sa nu plec!
Explica-i inimii ca nu are rost sa mai astepte in zadar, nu vei mai veni. (…)

Explica-i… !!

 

Joc.

Imbraca-te cu haine rele si hai sa continuam jocul ce a ramas suspendat acum o mie de ani.

Oare mai stii regulile? Nu?!? … Atunci, asculta-ti inima.

Danseaza pe ritmul ei si da drumul gravitatiei. Asa… vezi ca te descurci?!
Acum eu voi fi dama de cupa, iar tu regele de inima neagra. Vei incerca sa ma saruti,
dar eu voi fugi, incepand clasicul nostru joc de-a v-ati ascunselea prin gradina sentimentelor.
Ma voi ascunde dupa o frunza rosie de timiditate, iar tu vei crede ca am fugit inspre livada cu optimism…

Mireasma serii se va lasa peste trupurile noastre tremurande, dar jocul nu se va incheia… ne-am ratacit printre sentimente, dar, ca de fiecare data, ne vom reintalni sub copacul iubirii unde ne va prinde inca un rasarit de Soare, in aceleasi haine de joaca, cu acelasi zambet pe buze, in aceeasi imbratisare calda de acum o mie de ani…