Rece si pal.

… nu-mi mai gasesc drumul catre casa… ratacesc prin ganduri… ratacesc pe strazi, prin vise goale, iluzii, aspiratii si sperante…
E furtuna in ochii mei, e un taifun in sufletul meu… ca un ocean fara apus si rasarit… gol si rece.

Nu mai am o lume a mea, nu mai fac parte din niciuna, asta simt. Nu am cum sa ma incadrez nicaieri, iar la mijloc nu gasesc nimic.

Advertisements

Te-astept primavara, te-astept cu bucurie!

Oh primavara de cand te tot te-astept!
Te-astept de atata vreme!
Te-astept de-o iarna lunga… lunga!
… si mi-era dor!

Mi-e dor de albastrul cerului senin, de verdele crud al firelor de iarba, de ciripitul pasarilor la fereastre, de albul-roz al florilor de cires, de gingasia ghioceilor tantosi, ce nu ezita sa-si scoata capul la lumina, de frumusetea lalelelor ce-mi fac zilele mai frumoase, de parfumul discret al violetelor, al florilor de primavara, de trandafiriul zarii la apus si de zambetele calde … de toate astea mi-este tare dor!

Dar stiu ca in curand, cu alai de ciripit, vei veni in adevaratul sens al cuvantului, vei inveseli copacii tristi si vei aduce cu tine zambete pe buze, fericire!

Vreau ca vantul racoros de martie sa poarte cu el gandurile mele cele mai calde, urarile mele de bine pentru fidelii mei cititori, bucuria si zambetul zilelor senine!

…inchid ochii in ultimele clipe ale iernii si visez la tine, primavara!

Ce-am facut in ultimul an. (…?!)

Intotdeauna mi s-a parut ca timpul trece mai ceva decat ai clipi, intotdeauna am avut impresia ca voi avea timp sa-mi scutur gandurile de praf, sa le inprospatez cu aer curat si sa le asez acolo, cumintele, fiecare la locul lor. Dar cu timpul nu te pui, e precum o lupta interminabila cu morile de vant.
Nu putine au fost momentele cand am tras adanc aer in piept si am strigat cat am putut eu de tare
ca timpul nu-mi ajunge, ca trece mult prea repede, ca nu am apucat sa simt fiecare moment frumos la advarata lui intensitate ca hop, realizezi ca mai ai multe de facut, multe de finalizat, ca nu stii care, cum, in ce ordine sa le rezolvi, ca totul se apropie… ca esti in intarziere!

Ce-am facut in ultimul an?!

Am crescut (inca nu-mi place sa spun ca am imbatranit si nu cred ca o sa-mi placa vreodata).
M-am indragostit, am iubit si iubesc, ca e tare important si bine sa faci acest lucru.
Am avut indoieli, am fost plina de recunostinta, am avut aspiratii, sperante si dezamagiri, am calatorit prin multe coltuti ale tarii de unde m-am ales cu amintiri de neuitat, m-am bucurat de frumusetea lucrurilor marunte, cu alte cuvinte, am trait. Nu e un bilant. Pur si simplu o aducere aminte.

Timpul trece repede, prea repede pentru gustul meu, nu am aflat inca unde se duce si, daca-l pierd, unde pot sa-l gasesc. Ceva spectaculos? Mai degraba nu. Si nu-i bai. Privesc doar infiorata cum se schimba lumea in jurul meu si incerc sa tin cu dintii de lucrurile care as vrea sa ramana mereu la fel.

In continuare, cresc – un mod aparte de a spune pe nume faptului ca imbatranesc.
Iubesc, sunt recunoscatoare, am sperante si dezamagiri. Traiesc.

Declin emotional.

  Din punct de vedere emotional sunt nenumarate dati cand este inaccesibila si impenetrabila dar EI ii este bine asa, ii este bine in pielea ei. S-a invatat sa supravietuiasca cu ea insasi, in trupul si cu sufletul ei nonromantic si mai mereu morocanos, care isi doreste intotdeauna mai mult…mai mult si mai bine!
A inteles ca oricat ar incerca ea, oricat ar incerca altii sa o schimbe este in zadar, asa ca este multumita in persoana ei. Poate ca de asta zilele catalogate ca fiind proaste se rezuma la sensibilitatea sufletului EI ce-ncearca sa fie normal.
 Uneori isi impune sa nu mai simta nimic si de aici toate problemele. Un sentiment mai nemernic care s-a strecurat printre doua ganduri adormite si gata: echilibru emotional? In momentul asta la ea nu exista.

Si cine a zis ca cei puternici nu pot sa cada?

O farama din Viata. (Partea II)

● S.E.V.R.A.J ● Calatorie…  ● Departare ● “Pienso en Ti!” ● “Te extrano!” ● Distanta ● Messenger ● Skype ● Ore intregi de palavre ● Dor ● Dorinta ● Asteptare ● Revedere ● Dorinta indeplinita ●  Emotie ● Imbratisare ● Suveniruri ● Incantare ● Ora 8:30 ● Casa Poporului ● Povesti ● “Cum a fost fara mine?” ● Dezvaluiri de sentimente ● Momente de tacere ● Priviri profunde ● Apropiere ●  Atingeri ● Imbratisari ● Sarut ● Emotie ● Palpitatii ● Fluturasi in stomac ● Euforie ● Destin ● Clipe, minute, ceasuri impreuna… ● Plimbare ● Herastrau ● Role ● Iarba verde ● Buburuze ●  “Daca as putea sa opresc timpul atunci cand sunt cu tine!” ● Zambete ● Film ● DespicableMe ● Atingeri timide ● Indrazneala ● Degajare ● Tachinare Tu ● Tachinare Eu ● Stop ● Liniste ● 2 Aprilie ● Ziua Ta ● La Multi Ani Iubitu’! ● ZhuZha ● Plimbare ● Cismigiu ● Poze ● Acadea ● Bucuresti cutreerat in lung si’n lat ● Parc Izvor ● Palete si fluturas ● Badminton ● Noapte tarziu ● Atingeri timide ● Indrazneala ● Degajare ● Ciocolata ● Rasfat ● Mangaieri ● Tachinare Eu ● Tachinare Tu ●  Sarut ● Imbratisari ● Sarut ● Contopire in doi ● Durex ● Placere ● Extaz ● Fericire ● Rasarit ● Dimineatza devreme ● Pat, perna si patura… ● Somn profund ● Vise cu tine ● Sarbatoarea Pastelui ● Biserica ● Lumanare ● Caldura in suflete ● Magie ● Lumina ● Oua rosii ● Cozonac ● Dragoste ● Nebunie ● Adrenalina ● Politie ● Suspans ● Griji pentru nimic ● Amuzament ● Ironii ● Dimineata ● Parc I.O.R ● “Sarpi” in loc de serpi ● Hohote de ras ● Copilarii ● Leagane ● Castel ● Fotografii ● Sarbatoare ● Ziua noastra ● 2 luni impreuna ● Sentimente acute ● Alint ● Film ● “RIO” ● Week-end ● Surpriza ● Catre o destinatie necunoscuta mie ● Curiozitate ● Atentie ● Ochi mari ● Nerabdare ● Banuiala ● Confirmare ● Capat de drum – Brasov ● Surprindere ● Entuziasm ● Pasune ● Poiana Brasov ● Cetatea Rajnov ● Castel Peles ● Cota 1.400 ● Cazare ● Noapte ● Dorinta ● Pasiune ● Caldura ● Iubire ●
Noi doi impreuna ● Ora 3:00 ● Somn de frumusete ● 4 zile cu tine, 4 zile de liniste si relaxare
● Bucuresti ● Noapte alba ● … Noi Doi Impreuna! ●

O farama din viata! (Partea II) – Amalgam de sentimente
(To be continued)

O farama din Viata. (Partea I)

 

● Patinoar ● Gheata ● Concert ● Intalnire ● Un zambet ● Un “Hei ce faci?”  ● Cateva poze ● Putina atentie ● Messenger ● Mai multa atentie ● Doua numere de telefon ● Un mesaj timid ● Un apel indraznet ● Noapte ● Ore intregi de palavre ● Intelegere ● Interese comune ● Comunicare ● Flirt ●  Cunoastere ● “A woman’s night!” ● Invitatie ● Invitatie acceptata ● Film ● “No strings attached” ● Ceai ● Academie Militara ● Zapada ● Bulgari ● Turul orasului ● Nocturna ● Ora 12:00 ● Oua Kinder ● Jucarii ● Copilarii ● Rasfat ● Zambete ● Fluturasi in stomac ● Ciocolata ● Casa Poporului ● Atentie la detalii ● Interes ● Incantare ● Compatibilitate ● Discutii ● Aprofundare ● Apropiere ● Atingeri timide ● “Noapte buna!” ● Dragobete ● Surpriza ● Timiditate ● Junior ● Trandafiri ● Imbratisare ● Emotie ● Sensibilitate ● Palpitatii ● Afectiune ● Calatorie… ● S.E.V.R.A.J ●

 

O farama din viata! (To be continued)

Liniste. Zumzet… tacere am spus!

Lampa de pe birou mi-a devenit de ceva timp un bun prieten… ma priveste, ma asculta si nu scoate nici un sunet,
nu schiteaza nimic, nu ma critica, nu ma atentioneaza si nu imi reproseaza nimic, doar tace si asculta…
cateodata mai imi zambeste… si atat.

Se vorbeste despre tacere… hmm… m-am tot gandit cum as putea scrie despre tacere… mi-am tot scormonit
prin ‘nauntru sa gasesc cuvintele cele mai potrivite cu care sa exprim ceea ce numesc eu “tacere” dar pana acum
nu prea aveam idee cum sa incep si cum sa spun…
Astazi (de fapt nu de astazi, acum ceva timp) am descoperit ca nu de putine ori ma surprind scufundandu-ma cu totul in aceasta tacere, unde, prefer sa stau eu (numai eu) si cu gandurile mele care deasemenea tac… si sa
ascultam cateva note muzicale care, de acolo de undeva, din fundal insista sa aline catusi de putin atmosfera.

Am observat ca atunci cand ma supar, cand ceva nu imi convine sau pur si simplu, cand am o stare iritanta,
obisnuiesc sa ma inchid in carapacea mea unde nimeni si nimic nu ma mai atinge, unde nimic nu mai conteaza
si sa stau acolo mult si bine…
De cele mai multe ori ma supar pe mine, ma enervez pentru ca acum sunt fericita si sar cat pot de sus de bucurie,
iar in momentul urmator intreg cerul a cazut deasupra mea
…nori negri, ploi si tunete… e trist… si de fiecare data ma cert, dar fara nici un rezultat!

In ultimul timp tacerea a fost refugiul meu, de multe ori am preferat sa tac decat sa vorbesc,
parca odata cu acele cuvinte as fi pierdut si o parte din mine, parca odata cu aerul mi-as fi dat si viata.
Sunt momente in care stau si nu pot sa misc macar un deget sau sa scot macar un sunet, sunt constienta de asta si incerc din rasputeri sa fac ceva in momentele respective dar parca nu reusesc, vreau sa fug, dar este greu,
vreau sa vorbesc dar cuvintele nu vor sa iasa, ca si cum ar fi amenintate de ceva si se inghesuie spre iesire,
insa niciunul nu indrazneste sa faca “pasul”.

Oamenii din jurul meu mi-au demonstrate ca uneori e mai bine sa taci si sa asculti decat sa vorbesti mult si fara rost… ca tacerea intr-adevar este de aur.
Pe altii uneori nu am reusit sa-i inteleg, dar avand in vedere ca nu ma inteleg nici pe mine,
cum as putea sa ii inteleg pe ei?! Pe altii i-am auzit spunand ceva si peste un timp altceva, dar asta cred ca se scuza,
avand in vedere ca poate toti facem acelasi lucru la un moment dat…
Suntem oameni si oameni (ar fi ideal daca am fi doar oameni)… Sunt oameni care se baga chiar si acolo unde nu ar trebui ,care habar n-au despre ce vorbesc, dar vorbesc, pentru ca au impresia ca stiu totul, ca au perfecta dreptate si ca o pot face, oameni care cred cu tarie ca au dreptul sa critice si sa dea sfaturi… oameni si oameni…
Mi-ar lua o viata intreaga sa vorbesc despre ei si tot nu as termina!

… si cati se dau normali si de fapt, nu sunt!

Ahh dar vorbeam de tacere… Asadar, pe mine tacerea ma ajuta… sau poate nu, insa imi place sa cred ca ma ajuta, ma tine departe de “galagie”, de critici si de alte cele…

Cred ca m-am pierdut in ganduri acum… insa mi-am adus aminte de doua citate: “Vorbeste putin, cand trebuie si ce trebuie!” si “Oamenii sunt ceea ce par.”
… si continui sa ma scufund mai tare in tacerea mea… cred ca e cel mai bine…
Ce bine e ca am oblong la fata ca sa-l pot trage cand vreau!

Lampa de pe birou stie ce scriu acum si imi da dreptate… la fel face si ea… stie atat de multe si totusi…
…pastreaza linistea! A da, si din cand in cand, imi mai zambeste…!

Shhht! TACERE am spus.

Dan Herciu- Second Love

” imi e dor de o despartire fara explicatii inutile
un fel de : „ne mai vedem prin viata asta, poate de sarbatori, cine stie…”
punct.

apoi, sa ma imbat prin crama lui don’ Titi
sa cinstesc necunoscuti
dimineata sa ma asculte fascinati cum le povestesc despre tine
apoi sa-l pocnesc pe ala de a zis :
„…da-o dracu’ de proasta!”

imi e dor sa te mint privindu-te in ochi
cu cel mai inocent zambet posibil
sa-ti spun : „esti singura femeie din viata asta, poate ne casatorim, cine stie…”
apoi, sa te insel cu cea mai buna prietena a ta
chiar de ziua ei
dimineata sa ma asculte fascinata cum ii povestesc despre tine
apoi sa-i soptesc la ureche:
„…esti o curva!”

imi e dor sa ma cert cu toata lumea
care imi cere explicatii inutile
sa le spun la toti: „habar n-aveti cum se omoara o iubire…”

apoi, sa-mi iau cortul si sa plec la Sambata de Sus
sa ma spovedesc
dimineata sa ma asculte fascinati toti popii cum povestesc despre tine
apoi sa le spun :
„…cam asa ceva este Dumnezeu!”

baga-te in gandurile mele dacă ai curaj
eu mi-am tarat dragostea
pana la sfarsit.”

Sursa: Grapefruits.