Oboseala… agonie!

” – Am obosit sa tot incerc sa par puternica, sa par vesela…
Am obosit sa tot incerc sa ma indragostesc, sa ma amagesc…
Vreau sa pot renunta.
Eu nu am dreptul sa renunt?!

– De ce sa renunti? Explica!
Poate gasim o solutie impreuna.

– Nu avem cum sa gasim, nu avem cum.
Candva, am fost rau bolnava. Credeam ca, daca adorm, nu ma mai trezesc. Stii ce obisnuiam sa fac?
Puneam ceasul sa sune. La fiecare jumatate de ora.
Cand ma trezeam, ma bucuram ca mai traisem o jumatate de ora.
… inca o jumatate de ora. Pana se facea dimineata.
Acum nu mai vreau sa pun ceasul sa sune.

– Dar trebuie s-o faci.

– Nu, exact asta iti spun. A sosit timpul sa dorm!
Tu nu ai nicio vina. Tu esti puternic, plin de viata… toti sunteti la fel. Eu nu… Eu am obosit.
Hai, du-te! Du-te si alatura-te altora!”

[Ezel.]

Advertisements

Lucruri lipsite de sens, sau…

Incipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si n-am mai fi avut puterea sa urcam in el.
L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult.
Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nicio picatura de energie pentru a ne bucura
de sosirea lucrului mult asteptat.

Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cat am visat trenul acela care acum
pleaca fara noi. Si ce-am fi putut face dupa plecarea trenului?!?

Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam,
cu ultimele noastre puteri, sa asteptam alt tren…

P.S 1: Cu timpul, fiecare dintre noi va invata sa aprecieze un lucru/gest/obiect/persoana… si cel mai indicat atunci ar fi  sa pretuiasca si sa se bucure din plin de acel “ceva”… si asta la timpul potrivit.

P.S 2: Unii oameni sunt facuti unul pentru altul, se pot iubi, se pot intelege, pot fi alaturi, se pot imbratisa,
pot ramane o viata intreaga impreuna, iar altii…

 


Nimic, nimic si iar… nimic! Mult nimic.

Astazi sunt revoltata. Vreau sa tai… sa rup… sa sparg. Sa tip si sa ma uit urat la tine.
Ca de obicei nu ai facut nimic. Astazi esti persoana pe care chiar nu mi-as dori sa o vad. Ar fi mai bine asa…
Azi, am obosit… sunt satula sa zic : e ok si sa zambesc, astazi sunt razvratita.
Si chiar nu e vorba de spontaneitate, sunt doar satula.

Si stiu ca nu o sa intelegi, pentru ca nu ai ce sa intelegi, pentru ca nu ai facut nimic si probabil asta ma macina … nimic.
Stiu ca niciodata nu a fost si nu va fi simplu… dar chiar nu vad nimic bun si nimic constructiv si nu e nimeni vinovat si nimeni nu trebuie sa suporte consecintele nimicului, nu?!Ma invart intr-un cerc si ma lovesc de infinitatea lui. Pana la urma ar trebuii sa nu simti nicio durere pentru ca e vorba de nimic sau ar trebuii sa te izbeasca de fiecare data cand te uiti la mine, nimicul din ochii mei?! …nici eu nu stiu.

P.s : Incerc sa fac orice… ca sa nu fac NIMIC.

Acest post nu face referire la o persoana anume.