Contopire intr-un intreg.

“El si nimic dau adunate
Infinit.
A mea si a lui privire uneori dau
dublu infinit.
Un cer si cateva stele mie imi dau
modele,
Lui nu ii dau nimic.
Dar al meu zambet
ii poate da iarasi un
dublu infinit
sau poate cel mai
natural nimic.
A mea si a lui tacere impreuna dau
doua stele in cadere,
iar glasul lui e plutitor ca un simplu
om ratacitor calatorind in
gandul meu infinit.
Cuvantul meu asezat langa al lui,
lasa loc spatiului dintre degetele mele
pentru ale lui.
La fel cum stau spatiile gandurilor mele
pentru problemele lui.
Iar la baza sta grija mea de a-l vedea
zambind infinit
fara a suferi.
Iar protectia lui are la baza al meu
taram de vis
ce are nevoie de
infinit pentru…
a nu fi nul.”


Advertisements

Un “EL” care…

Toate fetele/femeile… inca de cand sunt mici asteapta un acel EL care, pe un cal alb, bicicleta, motoreta sau pur si simplu “pe picioare” sa intre in viata lor! Cred ca si baietii, de asemenea, o asteapta pe acea EA care sa le
fie alaturi, sa-i iubeasca, sa-i sprijine, sa-i asculte, sa-i…

Intr-o discutie deschisa, cu niste prieteni pe tema DRAGOSTE – IUBIRI/IUBITI vine intrebarea:
“Cum ti-ai imagina, cum ai vrea sa fie acel/acea EL/EA?”
Hmm… pai… pe moment am facut o pauza, mi-a fost greu sa raspund… am tacut.
Ajung acasa, intrebarea inca e in mintea mea… ma apuc scotocesc prin ganduri, vise din copilarie,
dorinte de moment, aspiratii si… ma apuc sa scriu…

EL al meu ar trebui sa fie in primul rand AL MEU. Sa fie sensibil, sa stie sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt – cu bune si cu rele – , sa discute cu mine, sa imi spuna ce il doare, ce vrea de la mine, sa fie sincer, sa ma alinte, sa il pot alinta, sa ii pot trece mana prin par fara sa se supere, sa ma tina de mana pe strada, sa-si faca timp si pentru iesiri cu prietenii – nu numai cu mine, sa ma lase sa-l rasfat cum stiu eu mai bine, sa fie fericit cand e cu mine… si sa profitam de fiecare clipa petrecuta impreuna!

Sa simt ca e sufletul meu pereche, sa pierd notiunea timpului cand sunt cu EL, sa ne pierdem unul in bratele celuilalt, sa ma imbratiseze de fiecare data cand ma vede mai rar si sa imi spuna ca i-am lipsit… si sa nu ne mai saturam
unul de celalalt!

Nu-mi doresc ca EL sa-mi aduca un buchet de trandafiri de ziua mea… ci, mai degraba, sa-mi rupa o floare de pe strada intr-o zi oarecare si sa mi-o puna dupa ureche… un EL care sa ma gadile, sa ma ciupeasca, sa ma ciufuleasca, sa ma taga de par… vreau un EL cu care sa pot merge in parc doar pentru a privii trecatorii care isi vad in continuare de viata, care sa alerge cu mine prin ploaie fara sa-i fie frica ca-si murdareste adidasii de firma, care sa vrea sa mergem pe o strada a orasului a carei capat nu stim unde este, cineva care nu se teme sa se rataceasca, un EL care sa ma duca la gara si sa se urce cu mine intr-un tren la intamplare, care sa mearga cu mine pe varful unui munte doar pentru a vedea apusul, care vara la mare se inghesuie intr-un pat de o singura persoana doar ca sa poata fi cat mai aproape de mine, … si sa ne dorim ca timpul sa nu mai treaca!

Vreau un EL al carui zambet sa ma topeasca si sa ma lase fara rasuflare, un EL care sa ma stranga cu putere in brate, care sa se uite in ochii mei fara sa-mi spuna ceva… iar eu sa inteleg totul, care sa aiba initiativa, sa ma conduca atunci cand trebuie si am nevoie… un EL care sa-mi dea mesaj chiar in timp ce suntem unul langa celalalt, care sa ma opreasca in mijlocul trecerii de pietoni doar ca sa ma sarute, cineva care sa nu ma judece
dupa aparente, un EL pupacios si haios…

Vreau un EL care sa-si doreasca sa ma cunoasca, care sa-si dea seama cat de complicata, copilaroasa si “anormala” sunt. Un EL care sa ma recunereasca in fiecare zi, care sa asculte o melodie si sa se gandeasca la mine, care sa aprecieze un curcubeu, care sa se bucure de soare, caruia sa-i placa mirosul primaverii, care vede dincolo de aparente… Vreau un EL care sa se chinuie sa-mi faca clatite indiferent de cat fum ar iesi in bucatarie, un EL care sa ma tina in brate noaptea si sa se trezeasca cu o jumatate de ora mai devreme doar ca sa ma vada dormind, care sa ma trezeasca cu un sarut, care sa imi spuna atunci cand gresesc si sa MA AJUTE sa repar ce am stricat…

EL al meu trebuie sa stie cum sa ma ia atunci cand sunt suparata, sa ma faca sa rad, sa stie sa ma impace
atunci cand ma mai supar din orice.

Vreau un EL care sa imi pregateasca un ceai fierbinte atunci cand sunt racita, care sa ma sarute fara sa-i fie teama ca se molipseste… un EL care sa inteleaga ca prietenii sunt importanti pentru mine, ca uneori simt nevoia sa ies cu fetele sau cu gasca la un suc, cineva caruia sa-i dau libertate si sa stiu ca “va fi cuminte”, cineva care sa-mi dea libertate atat cat sa nu ma simt sufocata si care sa fie gelos cat sa simt ca inca mai tine la mine…

Vreau un EL la care sa tin atat de mult incat sa nu-mi pese ce masina conduce sau cu ce tramvai ma duce acasa, pentru care sa fiu in stare de orice dar sa nu imi ceara nimic, care sa stie ca il iubesc fara sa ii zic in fiecare zi. Un EL care sa se inteleaga cu prietenii mei, care sa nu se laude cu ceea ce are, ci sa se faca placut de ceilalti prin ceea ce este, un EL care sa imi faca cadouri cu valoare sentimentala si nu de sute de lei.
Vreau UN “EL” AL MEU!

Nu am nevoie de bani – am nevoie de multa afectiune, de multa intelegere, de un sincer ” te iubesc” atunci cand ma astept cel mai putin, de un “va fi bine” cand nu vad nicio solutie, de un zambet cand sunt suparata, de o inima alaturi de a mea .. de o dorinta comuna de a ne realiza unul langa celalalt!

Vreau doar un baiat care sa ma sune sa-mi spuna: “Ai grija de tine iubita, te pup, noapte buna!”

 

STIU… sunt o romantica incurabila!

VISE…



Cauta-ma, cauta-ma ingerul meu!

.

Stinge lumina si ascunde-ma langa tine
Coloreaza-mi viata in sute de valuri
Si da-mi aripile tale sa zbor…

Cauta-mi privirea in milioanele de stele
Si vino sa traiam acolo
Unde cuvintele nu se gasesc!

Inneaca-ma intr-o multime de stropi
Purifica-mi sufletul prin uitare
Si arunca-ma in neantul orbitor.

Fa-ma lumina in intunericul etern
Ajuta-ma sa stralucesc prin tine,
Si cauta-ma, cauta-ma ingerul meu!

Addiction to you!

Ce fel de drog esti tu?
Spune-mi… Te-ai gandit vreodata?!

Cu siguranta unul care provoaca mii de stari pe care nu le poti avea in alte conditii. Esti un drog de lux pe care nu si-l permite oricine, dar “norocosii” care ajung la tine au parte de tratament special, pentru ca, prin tine lumea pare altfel, iar atunci cand te consum ma simt mai buna, mai frumoasa,
mai “desteapta” (sau o prostutza mai mica, cum imi mai spui din cand in cand!), mai curajoasa, mai copila, mai vesela, mai…

Reversul medaliei consta in faptul ca odata cu aceste trairi vine si dependenta… si tu uiti asta atunci cand te oferi.

Si nici dependenta aceasta n-ar fi o problema atata vreme cat a doua zi
nu m-as trezi cu dureri de cap, de maini, de urechi, de gat, de buze, de tine… Dar asa se intampla de fiecare data cand exagerez, cand nu-mi ajungi si dublez portia, desi imi zic dupa fiecare perioada de sevraj ca ma las…

Cu toate acestea, te dovedesti de cele mai multe ori, mai puternic decat mine si ma invingi, ma iei din nou cu tine si ma duci unde vrei tu!

De-ar exista clinici de dezintoxicare as apela la ele. Dar nu exista,
pentru acest stupefiant. Nu exista, iar tu continui sa-mi “invadezi” trupul putin cate putin… gandurile, sufletul, inima… sunt deja sub posesia ta!

Inca nu s-a inventat ceva pe lumea asta care sa nu aiba atat avantaje cat si dezavantaje… si tu, de ce-ai face exceptie? Asadar, e drept ca fara tine ar insemna sa pierd foarte multe, dar langa tine
as ajunge cumva sa ma pierd pe mine, ai idee cum e viata cu tine!?

O sa te vreau din ce in ce mai mult, o sa te consum pana la epuizare…

Ai avut grija sa ma posedezi, sa ma supui fiintei tale…
Sunt incontinuu sub vraja ta, mereu in posesia ta!

Dar tu nu stii cum e sa consumi, tu nu esti dependent de nimic… (sau?)
Ar fi chiar culmea ca un drog sa se drogheze! Eu una nu am intalnit…

Pana una-alta… sunt dependenta de tine!

Mi-e drag… atat de drag!

“Îl iubesti? ma întreaba un demon.
Da, raspund vrajita, într-un zâmbet în care se topesc
toate bucuriile lumii. Mi-e drag…
Nu mai ai ochi?
Ba da. Dar îl vad doar pe el.
Si iti ajunge?
Da, îmi ajunge, bag de seama uimita.
Si cu ce vezi cerul, copacii?
Cu ochii lui!
[…]
De ce ti-e drag tocmai el?
Asa s-a întâmplat. Într-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspândit în fiinta mea întreaga o mireasma îmbatatoare si dulce. Un nume a început sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze.
Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu cum s-a întâmplat.
Poate ca stie el. El stie tot…
Si tu ce stii?
Îl iubesc.
Si toata ziua ce faci?
Îl astept.
Si când vine?
Ma odihnesc în bratele lui.
Esti atât de obosita?
Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
Atunci, esti nefericita.
Nu! Fiindca vine.”

Cella Serghi – Cartea Mironei