Liniaritati.

Mergem inainte calcand pe propria liniaritate.
Uneori dreapta, uneori curba, uneori verticala, uneori orizontala…

Spune-mi ce conteaza cata vreme viata e oricum o linie pe care mergi “legat de timp inspre moarte” ?!

 

Advertisements

No direction.

Nu conteaza ce imi zici mie si ce le zici celorlalti pentru ca oricat ar durea sau ar parea ca doare, oricate bariere ar pune intre noi si oricate aparente ar distruge tu stii ca maine e o noua zi si ca te poti baza pe soarele care o sa iasa din nou si o sa straluceasca netinand cont de cate persoane ai ranit.

Pentru ca atunci cand curiozitatea devine obsesie si iti dai seama ca in spatele lui “nu-mi pasa” se ascund totusi emotii si sentimente poti spune cu adevarat ca ti-ai inceput drumul spre… pasiunile trecutului.

No choice!

Ia asfaltul… Considera-l o sosea cu doua sensuri, o simpla dara de un gri murdar impartita in doua de o linie alba ce desparte doua bucati care, candva faceau parte dintr-un intreg.

Urmareste linia alba, lasa-i continuitatea sa te orbeasca si apoi las-o sa te surprinda cu ritmul sacadat. Fa-i jocul, respecta-i regulile. Alege-ti o parte, alege-ti un sens, nu trece pe cealalta bucata decat atunci cand linia alba se intrerupe si lasa cele doua benzi sa isi aminteasca ca au fost unite odata.

Din momentul in care ti-ai ales directia nu iti ramane decat sa iti urmezi drumul in ritmul tau.
Poti accelera oricand sau poti incetini…

Ai imaginea in minte?!
…acum nu trebuie decat sa inlocuiesti. E un fel de chimie…

Pana unde merge dragostea…

.

“Era candva Dragostea.
Si era vesela, si dansa, si canta.
Se ridica de fiecare data cand cadea.
Mergea mai departe si iar canta,
iar dansa..
La un moment dat, a inceput sa cada din ce in ce mai des. Nu era nimic, isi bandaja ranile, mergea mai departe schiopatand, dansand, cantand. Bandajele se inmulteau, ranile se adanceau…
Intr-o zi, Dragostei, de la atatea cazaturi, i s-au amputat picioarele si… s-a oprit.
N-a mai cantat, n-a mai dansat.

Cum sa te astepti ca cineva sa aiba grija de o Dragoste bolnava, cand nu avea grija de ea nici cand era sanatoasa?!
Si uite asa, pe strazile vietii o sa vezi mereu iubiri care canta, care danseaza, care schiopateaza. Din nefericire, o sa vezi si iubiri in scaunul cu rotile…” (Grapefruit.)

Urmele pasilor mei.

Ma uit în trecut si nu inteleg urma pasilor mei.
[Ana Blandiana]

Cand calea era atat de inflorata, eu m-am dus pe drum mucegait si
i-am pierdut urma celui dintai. Dar, putin mai tarziu, am cautat curba ce avea sa ma duca spre lumina si … am gasit-o!

.
Image Hosted by ImageShack.us

Acum, am ramas cu foarte putine regrete-n suflet, c-o amara amintire ce mi-a umbrit trecutul o perioada buna de timp dar
pe care mi-o-ndulceste “zaharul” ce l-am gasit dupa lungi cautari!

Ma bucura asta si… ma face sa ma simt extraordinar!