O farama din Viata. (Partea II)

● S.E.V.R.A.J ● Calatorie…  ● Departare ● “Pienso en Ti!” ● “Te extrano!” ● Distanta ● Messenger ● Skype ● Ore intregi de palavre ● Dor ● Dorinta ● Asteptare ● Revedere ● Dorinta indeplinita ●  Emotie ● Imbratisare ● Suveniruri ● Incantare ● Ora 8:30 ● Casa Poporului ● Povesti ● “Cum a fost fara mine?” ● Dezvaluiri de sentimente ● Momente de tacere ● Priviri profunde ● Apropiere ●  Atingeri ● Imbratisari ● Sarut ● Emotie ● Palpitatii ● Fluturasi in stomac ● Euforie ● Destin ● Clipe, minute, ceasuri impreuna… ● Plimbare ● Herastrau ● Role ● Iarba verde ● Buburuze ●  “Daca as putea sa opresc timpul atunci cand sunt cu tine!” ● Zambete ● Film ● DespicableMe ● Atingeri timide ● Indrazneala ● Degajare ● Tachinare Tu ● Tachinare Eu ● Stop ● Liniste ● 2 Aprilie ● Ziua Ta ● La Multi Ani Iubitu’! ● ZhuZha ● Plimbare ● Cismigiu ● Poze ● Acadea ● Bucuresti cutreerat in lung si’n lat ● Parc Izvor ● Palete si fluturas ● Badminton ● Noapte tarziu ● Atingeri timide ● Indrazneala ● Degajare ● Ciocolata ● Rasfat ● Mangaieri ● Tachinare Eu ● Tachinare Tu ●  Sarut ● Imbratisari ● Sarut ● Contopire in doi ● Durex ● Placere ● Extaz ● Fericire ● Rasarit ● Dimineatza devreme ● Pat, perna si patura… ● Somn profund ● Vise cu tine ● Sarbatoarea Pastelui ● Biserica ● Lumanare ● Caldura in suflete ● Magie ● Lumina ● Oua rosii ● Cozonac ● Dragoste ● Nebunie ● Adrenalina ● Politie ● Suspans ● Griji pentru nimic ● Amuzament ● Ironii ● Dimineata ● Parc I.O.R ● “Sarpi” in loc de serpi ● Hohote de ras ● Copilarii ● Leagane ● Castel ● Fotografii ● Sarbatoare ● Ziua noastra ● 2 luni impreuna ● Sentimente acute ● Alint ● Film ● “RIO” ● Week-end ● Surpriza ● Catre o destinatie necunoscuta mie ● Curiozitate ● Atentie ● Ochi mari ● Nerabdare ● Banuiala ● Confirmare ● Capat de drum – Brasov ● Surprindere ● Entuziasm ● Pasune ● Poiana Brasov ● Cetatea Rajnov ● Castel Peles ● Cota 1.400 ● Cazare ● Noapte ● Dorinta ● Pasiune ● Caldura ● Iubire ●
Noi doi impreuna ● Ora 3:00 ● Somn de frumusete ● 4 zile cu tine, 4 zile de liniste si relaxare
● Bucuresti ● Noapte alba ● … Noi Doi Impreuna! ●

O farama din viata! (Partea II) – Amalgam de sentimente
(To be continued)

Advertisements

E randul tau sa taci si…plec.

__ . __ . ___ . . . ___ . __ . __

Ma certi
doar cu privirea ta ma certi
iar buzele-ti crapate
de dorul meu
iti tremura a plans
EU TAC.

Mereu ma lasi, imi spui ca
mereu ma lasi
fara de soapta ce-o iubesc
si nu-ndraznesc
sa strig
cumva sa te opresc
si plangi incet
EU TAC.

Si ghemuit in coltul tau
privesti cum ma intorc incet
sti c-am sa plec
dar… azi
e randul tau sa taci
SI PLEC!

Eu mi-am facut treaba…

Pana unde poate merge rabdarea? Cat poate rezista si indura un suflet de om?
Cat timp trebuie sa-ti pierzi asteptand un lucru care e posibil sa vina, sa se intample… sau poate ca nu?!

Spun eu… Rabdarea, ca toate celelalte, are si ea o limita! Cand ajungi sa spui STOP inseamna ca timpul a expirat!

Eu, am facut prea multi pasi, m-am implicat poate mai mult decat trebuia, am incercat sa influentez, sa grabesc lucrurile… am sperat, am primit dezamagiri in schimb, am continuat sa ma injosesc, m-am trezit si am spus STOP!

Da, STOP! Eu atat am putut sa fac, mai mult nu am cum sa influentez lucrurile si sincer nici nu mai vreau, ar insemna sa ma injosesc in continuare, si stau si ma gandesc, si pun in balanta si ma intreb “Oare mai merita? Mai are rost?”

La intrebarea asta, raspunsul n-ar trebuii sa-l dau eu. De fapt, nici nu-l am…

Intr-adevar, in toata “compozitia” asta poate eu am fost cea care nu a citit inainte sa incepem sa amestecam ingredientele, reteta din “cartea de bucate.” Da, ok… E mai indicat sa spun ca eu am gresit, ok… dar vezi tu, nici eu si nici tu nu am stiut sa dregem compozitia pana la final si aceasta s-a taiat.

Am pierdut… am pierdut amandoi, dar eu spre deosebire de tine (da, tu cel care spui ca nu stiu ce am avut langa mine si ca nu am stiut sa apreciez) am inima impacata ca am tot incercat sa remediez unele lucruri.
Nu am iesit in dezavantaj – am primit ceva in schimb… am primit nepasare, detasare, indiferenta…
Intr-un final am obosit… stop.

Am facut destule mutari in avans, urmatoarea miscare nu-mi apartine… e a ta – asta in cazul in care jocul nu s-a sfarsit!

In pauza jocului nu-mi ramane altceva de facut decat sa-mi continui drumul prin aceasta lume numita viata, sa-mi focalizez atentia pe lucruri constructive care sa-mi tina mintea ocupata si…

… putin cate putin in fiecare zi… (ca sa citez pe cineva :)) “o sa fie bine!”
Va fi bine cu siguranta… daca nu acum – in curand lucrurile se vor schimba! Evoluam…

Pana una alta, invata sa fi un barbat hotarat si ia decizii mai intai pentru tine (sa-ti fie bine) si apoi pentru ceilalti.
Viata e scurta, nu e timp de pierdut, de asteptat… ia masuri.
Eu am facut tot ce mi-a stat in putinta… mai mult nu mai am ce face.

Si DA, seni cok ozledim.

… ne va fi dor unul de altul.

sper sa se inteleaga esenta.


Intoarce-te odata… de oriunde ai fi!

Ne e dor de “vechea” Alinwtza.
Ne e dor sa stam cu ea de vorba…
Stii ce ne lipseste cel mai mult? – rasul ei.

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai auzit-o razand in hohote…
Bine, nu voi insista sa-mi spui exact ce se intampla.
Dar macar ai grija de tine Alinwtza; du-te si priveste-te in oglinda!

Parca ai fi o copie lipsita de culoare a vechei Alinwtze!
Din cauza asta te plimbi inconjurata de un nor de ceata. Ca sa nu se vada ca esti alta!
Nu ne mai privesti in ochi ca sa nu se vada ca-ti lipseste stralucirea din privire?!?
Din aceasta cauza te porti de parca ai fi langa noi, cand tu de fapt… nu esti aici??!

Unde esti, Alinwtza?

Intoarce-te odata… de oriunde ai fi!


Away…

M-am trantit in pat si am stat intinsa asa mult timp… M-am gandit la atat de multe lucruri incat am ratat
concluziile si ceaiul din cana mi s-a racit… Ai stat langa mine si ai privit cum fiecare amintire se transforma in alta;
iar cand m-am ridicat, m-ai strans in brate si mi-ai soptit ceva…

Era prea tarziu, picioarele mele deja atinsesera podeaua… nu te-am auzit…

Scriu incurcat si parca fiecare cuvant e indecis… “sa raman, sau nu?”…

…mi-e dor… mi-e atat de dor…

Chiar am plecat fiecare pe drumul lui sau e doar o iluzie?!… fiindca eu nu imi amintesc nici cand… nici unde… aud si vad in orice si oriunde sufletele noastre… vad in suvite ondulate care trec rapid prin fata ochilor mei… in casti ce atarna dintr-un buzunar… in statii de autobuz… in parcuri si mansarde… in tot ce inseamna toamna… iarna
si ce va sa urmeze… vad doar NOI.

As pleca intr-o calatorie lunga. Nu. Nu vreau sa vad alte locuri… Vreau doar sa ajung intr-o gara. Sa stau pe peron si sa vad cum trece toata lumea pe langa mine iar eu sa… sa pot sa-mi las toate bagajele, acolo, in mijlocul aglomeratiei… si sa ma intorc. Nu acasa. Acolo unde va fi acasa…

Da, zambesc… E un zambet ce are culoarea strugurilor rosii si gustul amarui…

Vizitati-ma daca va e dor…

Lume, lumeeee…

GATA, pentru cateva zile scapati de mine (spre norocul sau necazul vostru, dupa caz!)
Dupa cateva luni de balaurit pe net, terorizat prieteni, aceleasi locuri
colindate zilnic… ne-am hotarat!!

In mai putin de cateva ore ne vom sui in tren si vom evada din monotonul,
“curatul si liberul” nostru Bucuresti!
O mini vacanta, cu persoane dragi… cu multa lume noua si
cu bateriile incarcate pentru distractie si voie buna.

Daca vi se face dor, nu ezitati sa-mi scrieti… iar de va arde la corason… ne puteti vizita aici:

… sau aici!

… Si pana una’alta o mini-vacanta de 1 Mai frumoasa, cu voie buna si persoane dragi alaturi. (La noi – Destinatia Busteni.)

.

V-am pupacit,
sa ne (re)gasim cu bine!