Sunt dependenta de tine…si atat!

I’m addicted…


Sunt dependenta. Esti drogul meu de ceva timp. Te iau in functie de starea vremii, in functie de cat de tare vreau sa uit de ceva sau in functie de cat de tare imi tremura corpul de dorinta.
Nu te iubesc, dar te vreau…
Vreau sa te am si sa fii in tot corpul meu. Vreau sa respir, sa transpir, sa iubesc si sa traiesc prin tine!
Vreau broboane de sudoare pe tot corpul atunci cand in sfarsit te am. Vreau. Deci sunt dependenta…
…dependenta de tine. De mainile tale, de buzele tale, de bratele tale, de bataile inimii tale…
Sunt intr-o faza in care dependenta imi poate fi fatala!

Dar nu imi este. Sunt un drogat cu temele la zi. Stiu ca te iau haotic in fiecare zi,
stiu ca ma folosesc de atatea ori de sentimentul asta de placere vinovata si oarecum bolnava, incat stiu, sunt constienta ca trebuie sa ma opresc. Un fel de reabilitare. Drogatii se duc adesea la reabilitare si se mint si mint pe toata lumea din jur ca asta isi doresc: sa scape de viciul asta.
Dar nu, corpul nu asta isi doreste!
Corpul isi vrea drogul, isi vrea sentimentele si senzatiile inapoi. Vrea sa pluteasca din nou…
Ca diagnostic, medicii i-au spus S.E.V.R.A.J, iar poetii i-au spus Dragoste.
Mie intotdeauna mi-au placut mai mult poetii: randuri scriu si acum, pe cand injectii
n-o sa fac niciodata in viata mea nici unei portocale!

Eu sunt un drogat cu capul pe umeri.
Stiu ca sunt dependenta si in momentul in care in urma unui val imens
de placere si a unei doze prea mari de tine, voi ajunge la pamant.
Dar imi voi invinge teama si voi zice: “Ok, mergem la reabilitare!”
Acolo imi voi amintii de toate, voi blestema si te voi blestema. Voi da vina pe soarta,
voi dorii macar un sarut, o mangaiere pe frunte si iti voi spune ca ma multumesc si cu atat.
O sa ma abtin totusi… o sa tremur si o sa slabesc. O sa ajung o fantoma si cu siguranta, niciun medicament nu imi va vindeca inima, nimic nu ma va vindeca de tine,
nimic nu mi te-ar putea scoate din sange, din mine…

Dar intre timp voi incerca sa ma obisnuiesc a traii cu dorinta asta bolnava care imi macina tot corpul…
Cu trezitul in miezul noptii, transpirata si plina de dorinta. Cu saruturile alea care te storc
de orice putere si care iti lipesc stomacul de sira spinarii.
Cu mangaierile alea vesnice care imi imoaie genunchii.
Cu ochii aia caprui si blanzi care rad doar cand ma privesc plina de dorinta…
O sa tremur, o sa ma zbat, o sa urlu si o sa plang… de fericire!

Si atunci cand sevrajul va trece si corpul meu te va dori intr-o surdina muta, atunci cand toate testele
si toate analizele de pe lume o sa imi confirme ca nu mai sunt asa dependenta de tine…
Atunci dragul meu… Atunci am sa te vreau din nou…
Pentru ca viata este ciclica. Iar eu nu sunt Einstein sau mai stiu eu care mare om mort
sa ma apuc sa scriu teorii noi.

Eu sunt doar o biata dependenta de saruturile tale…
Si-mi ajung… si te vreau cu totul!

Advertisements

Addiction to you!

Ce fel de drog esti tu?
Spune-mi… Te-ai gandit vreodata?!

Cu siguranta unul care provoaca mii de stari pe care nu le poti avea in alte conditii. Esti un drog de lux pe care nu si-l permite oricine, dar “norocosii” care ajung la tine au parte de tratament special, pentru ca, prin tine lumea pare altfel, iar atunci cand te consum ma simt mai buna, mai frumoasa,
mai “desteapta” (sau o prostutza mai mica, cum imi mai spui din cand in cand!), mai curajoasa, mai copila, mai vesela, mai…

Reversul medaliei consta in faptul ca odata cu aceste trairi vine si dependenta… si tu uiti asta atunci cand te oferi.

Si nici dependenta aceasta n-ar fi o problema atata vreme cat a doua zi
nu m-as trezi cu dureri de cap, de maini, de urechi, de gat, de buze, de tine… Dar asa se intampla de fiecare data cand exagerez, cand nu-mi ajungi si dublez portia, desi imi zic dupa fiecare perioada de sevraj ca ma las…

Cu toate acestea, te dovedesti de cele mai multe ori, mai puternic decat mine si ma invingi, ma iei din nou cu tine si ma duci unde vrei tu!

De-ar exista clinici de dezintoxicare as apela la ele. Dar nu exista,
pentru acest stupefiant. Nu exista, iar tu continui sa-mi “invadezi” trupul putin cate putin… gandurile, sufletul, inima… sunt deja sub posesia ta!

Inca nu s-a inventat ceva pe lumea asta care sa nu aiba atat avantaje cat si dezavantaje… si tu, de ce-ai face exceptie? Asadar, e drept ca fara tine ar insemna sa pierd foarte multe, dar langa tine
as ajunge cumva sa ma pierd pe mine, ai idee cum e viata cu tine!?

O sa te vreau din ce in ce mai mult, o sa te consum pana la epuizare…

Ai avut grija sa ma posedezi, sa ma supui fiintei tale…
Sunt incontinuu sub vraja ta, mereu in posesia ta!

Dar tu nu stii cum e sa consumi, tu nu esti dependent de nimic… (sau?)
Ar fi chiar culmea ca un drog sa se drogheze! Eu una nu am intalnit…

Pana una-alta… sunt dependenta de tine!