Universul lipsit de sens.

“Omul e animalul care seamana, care economiseste, care imbatraneste si moare. Universul e lipsit de sens. Oamenii se nasca fara nicio justificare, nu exista plan. Creste iarba, se nasc copii. Asta-i situatia. Mii de ani s-au tot nascocit interpretari: viata e o incercare a caracterului omului; rasplata si pedeapsa vin dupa moarte, dupa planurile unui zeu, paradisul lui Allah plin de fete frumoase pentru toti, Nirvana lui Buddha – asta se capata gratis, nu vezi nimic, nu simti nimic; evolutie, forme superioare, progresul societatii; Utopia – masini zburatoare, sireturi de bocanci ameliorate – toate apa de ploaie.”

 

Autor – Thornton Wilder.

Advertisements

The truth.

Nu exista alta dreptate decat adevarul…
Deci, deviza mea e: adevarul si viata, si nu: ratiunea si placerea.

Vreau sa traiesc in spiritul adevarului, chiar daca trebuie sa sufar pentru asta, mai degraba decat sa rationez
in mijlocul placerii sau sa fiu fericita in chip rational.

Autor – Andre Malraux.

Maine, victima poate fi el/ea.

“Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o inca de la inima!
Cine rationeaza in iubire e stapanaul celuilalt. Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care, de altfel, e primavara dragostei. Acolo salasluieste fericirea. Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepti?! Paradisul nu are numai un sarpe, ci mai multi.

Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau, cateodata mortal. Du-te cauta alt barbat/femeie, mereu ia-o de la inceput. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei, cu atat iti creste setea.

O fericire egala e plictisitoare sau, mai bine zis, nu e iubire.”

[M. Drumes.]


 

Nu te lasa calcat/a in picioare si ia o hotarere care sa-ti usureze sufletul.

Cauta sa-ti gasesti fericirea!
Pentru tine, piticule.

 

Despre minciuna, mincinosi.

URASC minciuna.
As mai zice – o data – urasc MINCIUNA!

Incerc sa inteleg de ce mint unii. Sau de ce mint si eu uneori. Recunosc, mint si eu, ca tot omul, rareori si… minciuni nevinovate. As mintii daca as spune ca eu nu mint.

Se spune ca minciuna are picioare scurte (imi permit sa adaug) si se “impiedica” repede; daca te simti cu musca pe caciula alege mai bine sa spui adevarul chiar daca stii ca ranesti – nu incerca sa te ascunzi – mai rau doare minciuna.

Unii pacalesc mint si au impresia ca cei din jurul lor sunt niste “naivi” si pun botul… Wrong.

“Cand presupui ca cineva te minte, fa-te ca il/o crezi; atunci el/ea devine indraznet/indrazneata,
minte mai tare si se demasca!”

Arthur Schopenhauer.

 

Mediteaza… macar o clipa!

“Daca iubirea ta nu are speranta sa fie primita, DATOARE esti sa taci. […]

Daca iubirea ta nu este primita si ajunge sa fie o zadarnica rugaminte – asta fiind rasplata fidelitatii tale – si daca nu ai puterea sufleteasca de a tacea, atunci cauta sa te vindeci, daca dai peste vreun medic priceput in asa ceva.
Caci iubirea nu trebuie confundata cu sclavia inimii. Iubirea care se roaga este frumoasa, dar cea
care implora este dragoste de sluga.”

Antoine de Saint-Exupery.

Oboseala… agonie!

” – Am obosit sa tot incerc sa par puternica, sa par vesela…
Am obosit sa tot incerc sa ma indragostesc, sa ma amagesc…
Vreau sa pot renunta.
Eu nu am dreptul sa renunt?!

– De ce sa renunti? Explica!
Poate gasim o solutie impreuna.

– Nu avem cum sa gasim, nu avem cum.
Candva, am fost rau bolnava. Credeam ca, daca adorm, nu ma mai trezesc. Stii ce obisnuiam sa fac?
Puneam ceasul sa sune. La fiecare jumatate de ora.
Cand ma trezeam, ma bucuram ca mai traisem o jumatate de ora.
… inca o jumatate de ora. Pana se facea dimineata.
Acum nu mai vreau sa pun ceasul sa sune.

– Dar trebuie s-o faci.

– Nu, exact asta iti spun. A sosit timpul sa dorm!
Tu nu ai nicio vina. Tu esti puternic, plin de viata… toti sunteti la fel. Eu nu… Eu am obosit.
Hai, du-te! Du-te si alatura-te altora!”

[Ezel.]