De-as muri maine…

De-as muri maine, in intuneric si singuratate,
Ca ultima dorinta inainte de a-mi pierde sufletul
Eu m-as ruga la cer, fara sa stiu de-i vis sau realitate
Sa te mai simt aproape, sa iti mai vad macar o data chipul…
Lacrimi dulci s-ar prelinge pe obrajii mei reci
Si ar face ca rasuflarea-mi intretaiata de speranta
Sa imi dea puterea pe care n-am avut-o in veci,
Cu moartea in fata as simtii c-am mai trait o viata…!
De ti-as simti mana pe fata mea slabita de vreme
Si as putea ca ochii sa tii vad plangandu-mi tacerea
Poate as putea infrange cruda moarte si crancena durere
Ce ar incerca sa-mi rapeasca viata odata cu iubirea…
Poate caldura sufletului tau ar fi destul de puternica
Sa topeasca gheata adunata in adancul inimii mele incatusate,
Poate visul din tine ar face ca existenta-mi platonica
Sa renasca din cenusa cum un vis se cladeste pentru realitate.
De ce cand toate mi se par aiurea si nimic nu e real,
Cand cuprinsa de vicisitudine, ma prabusesc in vis,
Nu mi-esti aproape, iar sufletul nu mi-e real
Sa te uite, sa ma ridic din acest vag si nesfarsit abis?
De ce cand lumea pare sa nu mai existe pe Pamant
Si ca minunea vietii s-a stins de-acum inainte,
Ma simt ca un desert impus sapat adanc de vant
Ce nu-si gaseste ploaia dincolo de toate aceste cuvinte?
Daca pentru a te mai vedea o singura data si atunci trecator,
Daca pentru a-ti simtii parfumul de inger si demon,
sa renunt la tot ce am mai scump pe lume, la viata si sa mor…
M-as arunca in foc si as lasa Pamantul pentru Cer!
Si l-as ruga pe Cel de sus ca sufletu-mi intunecat
De-atata durere si dragoste neimplinita de patima mortii
In loc de inger pazitor, fara sentimente, fara de pacat
Sa ma transforme intr-o stea pe cerul negru al sortii,
Sa te privesc in fiecare noapte si sa te veghez de aproape…
Si atunci sfarsitu-mi mi se va parea mai dulce ca trairea,
Caci am lasat fiinta-mi pentru tine si am ratacit departe
Ca sa gasesc linistea rapita de-al tau chip si sa gasesc iubirea!

 

 

Advertisements

Dorinta arzatoare…

.

.

.

Mi-as dori sa fiu un vanzator de vise,
Sa impart speranta si zambet,
In inimile si pe chipurile tuturor.

Mi-as dori sa fiu un vanzator de zori,
Sa aduc lumina si caldura
Pe chipurile tuturor.

Mi-as dori sa fiu un vanzator de flori
Sa presar mireasma si culoare
In sufletele si în privirea tuturor!

Uneori…

… exista oameni carora, oricat de mult le-am darui,
tot simtim ca nu este suficient.

Oameni carora nu le vom putea niciodata multumi pentru schimbarea in bine pe care au produs-o in noi fara sa se straduiasca…
Uneori printre lucrurile marunte de zi cu zi ni se intampla si cate o minune…
Atunci realizam cat de norocosi suntem, iar mai tarziu, amintindu-ne si intelegand cum ne-am transformat, pretuim mai mult persoana si clipa in care am descoperit-o.

Nimeni nu ne poate da o vacanta pentru a iubi!

Lucrurile intodeauna se suprapun astfel incat niciodata nu poti spune:
“astazi voi fi indragostit si atat.”
Dar ce poate fi mai frumos decat sa simti cum iti bate inima atunci cand, de fapt, ai atatea de facut…
Sa te bucuri pentru fiecare clipa ib care poti fi alaturi de sufletul drag.
Sa alergi cautandu-l, sa tresari asteptandu-l…
Sa-l cauti in fiecare chip, sa-l gasesti in tot ce te inconjoara.
Iar cand, in sfarsit, e langa tine… sa te simti cel mai bogat om de pe pamant… si apoi sa o iei de la capat!

.

Dragostea stie cand sa vina.
Nu trebuie decat sa o primim si sa ne bucuram de ea!

Sunt derutata… confuza!?

Image Hosted by ImageShack.us

Cand eram mica, obisnuiam sa desenez chipuri de oameni. Acum cand le privesc… ma intreb… oare, s-a chinuit cineva, vreodata sa deseneze un suflet? Ce forma are? Se dilata, se contracta in functie de ceea ce simtim? Si ce este de fapt un suflet? E greu, e usor, are o culoare anume, e mic, e mare, stie sa vorbeasca? L-a invata cineva sa vorbeasca? Oare care a fost primul cuvant pe care l-a spus?

Intr-un final, tot derutata raman!

Cand eram mica, obisnuiam sa desenez chipuri de oameni. Acum cand le privesc… ma intreb… oare, s-a chinuit cineva,
vreodata sa deseneze un suflet? Ce forma are? Se dilata, se contracta in functie de ceea ce simtim? Si ce este de fapt
un suflet? E greu, e usor, are o culoare anume, e mic, e mare, stie sa vorbeasca? L-a invata cineva sa vorbeasca? Oare
care a fost primul cuvant pe care l-a spus? Intr-un final, tot derutata raman!

Simple cuvinte!

…daca e greu sa iti dai seama de esti om ori fluture, inseamna ca e bine! Inseamna ca iubesti…

…si eu astazi am privit atat de des cerul incat aveam efectiv nostalgia unor aripi concrete. Cu toate astea, m-am simtit foarte aproape de cer.
Capul meu bagat printre nori cauta un alt cap sa il sarute, departe de ochii lumii de langa picioarele noastre!

Image Hosted by ImageShack.us

Te citesc – vorbim,
Mancam – zambim,
Gustam – privim,
Plangem – murim…

Ne doare – lipsim,
Suradem – glumim,
Ajunge – simtim,
Mai vrem – nu mai stim…

Vorbim – te citesc,
Zambim – te gasesc,
Privim – nebunesc,
Murim – cam grotesc.

Lipsim – te doresc,
Glumim – iti zambesc,
Simtim – eu platesc…
Nu mai stim – e firesc!

…poate ca doare!