Contopire intr-un intreg.

“El si nimic dau adunate
Infinit.
A mea si a lui privire uneori dau
dublu infinit.
Un cer si cateva stele mie imi dau
modele,
Lui nu ii dau nimic.
Dar al meu zambet
ii poate da iarasi un
dublu infinit
sau poate cel mai
natural nimic.
A mea si a lui tacere impreuna dau
doua stele in cadere,
iar glasul lui e plutitor ca un simplu
om ratacitor calatorind in
gandul meu infinit.
Cuvantul meu asezat langa al lui,
lasa loc spatiului dintre degetele mele
pentru ale lui.
La fel cum stau spatiile gandurilor mele
pentru problemele lui.
Iar la baza sta grija mea de a-l vedea
zambind infinit
fara a suferi.
Iar protectia lui are la baza al meu
taram de vis
ce are nevoie de
infinit pentru…
a nu fi nul.”


De-as muri maine…

De-as muri maine, in intuneric si singuratate,
Ca ultima dorinta inainte de a-mi pierde sufletul
Eu m-as ruga la cer, fara sa stiu de-i vis sau realitate
Sa te mai simt aproape, sa iti mai vad macar o data chipul…
Lacrimi dulci s-ar prelinge pe obrajii mei reci
Si ar face ca rasuflarea-mi intretaiata de speranta
Sa imi dea puterea pe care n-am avut-o in veci,
Cu moartea in fata as simtii c-am mai trait o viata…!
De ti-as simti mana pe fata mea slabita de vreme
Si as putea ca ochii sa tii vad plangandu-mi tacerea
Poate as putea infrange cruda moarte si crancena durere
Ce ar incerca sa-mi rapeasca viata odata cu iubirea…
Poate caldura sufletului tau ar fi destul de puternica
Sa topeasca gheata adunata in adancul inimii mele incatusate,
Poate visul din tine ar face ca existenta-mi platonica
Sa renasca din cenusa cum un vis se cladeste pentru realitate.
De ce cand toate mi se par aiurea si nimic nu e real,
Cand cuprinsa de vicisitudine, ma prabusesc in vis,
Nu mi-esti aproape, iar sufletul nu mi-e real
Sa te uite, sa ma ridic din acest vag si nesfarsit abis?
De ce cand lumea pare sa nu mai existe pe Pamant
Si ca minunea vietii s-a stins de-acum inainte,
Ma simt ca un desert impus sapat adanc de vant
Ce nu-si gaseste ploaia dincolo de toate aceste cuvinte?
Daca pentru a te mai vedea o singura data si atunci trecator,
Daca pentru a-ti simtii parfumul de inger si demon,
sa renunt la tot ce am mai scump pe lume, la viata si sa mor…
M-as arunca in foc si as lasa Pamantul pentru Cer!
Si l-as ruga pe Cel de sus ca sufletu-mi intunecat
De-atata durere si dragoste neimplinita de patima mortii
In loc de inger pazitor, fara sentimente, fara de pacat
Sa ma transforme intr-o stea pe cerul negru al sortii,
Sa te privesc in fiecare noapte si sa te veghez de aproape…
Si atunci sfarsitu-mi mi se va parea mai dulce ca trairea,
Caci am lasat fiinta-mi pentru tine si am ratacit departe
Ca sa gasesc linistea rapita de-al tau chip si sa gasesc iubirea!

 

 

Cadere libera…….

Sunt libera!
Ma indrept incet spre paradis…
Incep sa-mi simt sufletul plutind in abis.

Si cad incet, cad in vantul ametitor
Si nu, nu vreau sa ma mai intorc!
Trupul mi se amesteca printre nori.

Si zbor…
Departe de lumea aceasta,
Departe de tine,
Departe de voi.

Si daca intr-o zi
Veti gasi niste bucati de cioburi,
Sa stiti ca era inima mea pierduta pe pamant!

Singur… pe aceeasi banca!

 

Tragea insetat din ultima tigara, urmarind fumul gros ce se inalta in bezna noptii. Lumina difuza a felinarului ii contura profilul, iar adierea vantului i se impletea in parul castaniu. 

O tacere apasatoare se lasase peste parcul parasit de oameni, numai pasarile de noapte isi urmau zborul nestingherite. 

Mi-a cerut sa tac si… tacere! 

Mi s-a parut o vesnicie timpul in care mi-am privit incurcata mainile, apoi cerul instelat si copacii, de-o parte si de alta a aleilor. Am retinut fiecare detaliu in parte din acel parc, incercand sa uit privirea lui haotica, parca incruntata si de neinteles. Mi-am muscat buzele pana la sange doar pentru a nu izbucni in plans, si l-am urat doar pentru a-l putea privii din nou. 

Image Hosted by ImageShack.us

O singura intrebare ma chinuia… o singura intrebare pe care nu indrazneam sa i-o adresez: “La ce te gandesti?” 

Stiam ca m-ar fi privit cu ochii mari si reci, iar incruntarea lui mi-ar fi cea mai grea pedeapsa. M-am ridicat tacuta de pe banca si-am vrut sa plec, mergand cu pasi inceti doar pentru a-l auzi in urma mea, chemandu-ma. Dar nu m-a chemat! Mii de ganduri, imagini si intrebari fara raspuns imi veneau in minte, in timp ce lacrimile imi incetosau privirea. Sa ma intorc nu mai puteam…n-as mai fi gasit decat un strain fumand pe o banca, intr-un parc pustiu… 

Tragea insetat din ultima tigara, urmarind fumul gros ce se inalta in bezna noptii. Lumina 
difuza a felinarului ii contura profilul, iar adierea vantului i se impletea in parul castaniu. 
O tacere apasatoare se lasase peste parcul parasit de oameni, numai pasarile de noapte isi urmau 
zborul nestingherite. 
Mi-a cerut sa tac si s-a lasat tacerea…
Mi s-a parut o vesnicie timpul in care mi-am privit incurcata mainile, apoi cerul instelat si 
copacii, de-o parte si de alta a aleilor. Am retinut fiecare detaliu in parte din acel parc, incercand 
sa uit privirea lui incruntata, de neinteles. Mi-am muscat buzele pana la sange doar pentru a nu izbucni in 
plans, si l-am urat doar pentru a-l putea privii din nou. 
O singura intrebare ma chinuia…o singura intrebare pe care nu indrazneam sa i-o adresez: 
“La ce te gandesti?” 
Stiam ca m-ar fi privit cu ochii mari si reci, iar incruntarea lui mi-ar fi cea mai grea pedeapsa. 
M-am ridicat tacuta de pe banca si-am vrut sa plec, mergand cu pasi inceti doar pentru a-l auzi 
in urma mea,chemandu-ma. Dar nu m-a chemat. Mii de ganduri, imagini si intrebari fara raspuns imi veneau in 
minte, in timp ce lacrimile imi incetosau privirea. Sa ma intorc nu mai puteam…n-as mai fi 
gasit decat un strain fumand pe o banca intr-un parc pustiu….