Trecerea timpului

Simt timpul cum se scurge-n mine. Si vreau ca acele ceasornicului sa-si opreasca brusc rotirea…
Secundele lovesc puternic, fara mila… NU VREAU… NU VREAU sa treaca timpul!

Advertisements

Ador sa stau la povesti cu tine.

.

Zilele trecute aproape ca adormisem in bratele tale. Ceasul din bord insista sa se faca remarcat.

De ce nu stingi iubire ledurile… de ce le lasi sa ne sacaie ochii?!

Nu vreau sa pierd notiunea timpului cu tine…
Vreau sa stiu exact cat timp ai fost al meu pentru a fi sigura ca nu o sa imi las mintea si inima sa abereze ca suntem impreuna de o vesnicie.
Mi-ai zambit usor si mi-ai dat suvitele de par la o parte. Mi-ai sarutat fruntea si mi-ai spus ca o sa fie bine.

Uite, mai avem 15 minute si trebuie sa plecam.

Tic, tac… tic, tac…

Oboseala… agonie!

” – Am obosit sa tot incerc sa par puternica, sa par vesela…
Am obosit sa tot incerc sa ma indragostesc, sa ma amagesc…
Vreau sa pot renunta.
Eu nu am dreptul sa renunt?!

– De ce sa renunti? Explica!
Poate gasim o solutie impreuna.

– Nu avem cum sa gasim, nu avem cum.
Candva, am fost rau bolnava. Credeam ca, daca adorm, nu ma mai trezesc. Stii ce obisnuiam sa fac?
Puneam ceasul sa sune. La fiecare jumatate de ora.
Cand ma trezeam, ma bucuram ca mai traisem o jumatate de ora.
… inca o jumatate de ora. Pana se facea dimineata.
Acum nu mai vreau sa pun ceasul sa sune.

– Dar trebuie s-o faci.

– Nu, exact asta iti spun. A sosit timpul sa dorm!
Tu nu ai nicio vina. Tu esti puternic, plin de viata… toti sunteti la fel. Eu nu… Eu am obosit.
Hai, du-te! Du-te si alatura-te altora!”

[Ezel.]