Ce-am facut in ultimul an. (…?!)

Intotdeauna mi s-a parut ca timpul trece mai ceva decat ai clipi, intotdeauna am avut impresia ca voi avea timp sa-mi scutur gandurile de praf, sa le inprospatez cu aer curat si sa le asez acolo, cumintele, fiecare la locul lor. Dar cu timpul nu te pui, e precum o lupta interminabila cu morile de vant.
Nu putine au fost momentele cand am tras adanc aer in piept si am strigat cat am putut eu de tare
ca timpul nu-mi ajunge, ca trece mult prea repede, ca nu am apucat sa simt fiecare moment frumos la advarata lui intensitate ca hop, realizezi ca mai ai multe de facut, multe de finalizat, ca nu stii care, cum, in ce ordine sa le rezolvi, ca totul se apropie… ca esti in intarziere!

Ce-am facut in ultimul an?!

Am crescut (inca nu-mi place sa spun ca am imbatranit si nu cred ca o sa-mi placa vreodata).
M-am indragostit, am iubit si iubesc, ca e tare important si bine sa faci acest lucru.
Am avut indoieli, am fost plina de recunostinta, am avut aspiratii, sperante si dezamagiri, am calatorit prin multe coltuti ale tarii de unde m-am ales cu amintiri de neuitat, m-am bucurat de frumusetea lucrurilor marunte, cu alte cuvinte, am trait. Nu e un bilant. Pur si simplu o aducere aminte.

Timpul trece repede, prea repede pentru gustul meu, nu am aflat inca unde se duce si, daca-l pierd, unde pot sa-l gasesc. Ceva spectaculos? Mai degraba nu. Si nu-i bai. Privesc doar infiorata cum se schimba lumea in jurul meu si incerc sa tin cu dintii de lucrurile care as vrea sa ramana mereu la fel.

In continuare, cresc – un mod aparte de a spune pe nume faptului ca imbatranesc.
Iubesc, sunt recunoscatoare, am sperante si dezamagiri. Traiesc.

No choice!

Ia asfaltul… Considera-l o sosea cu doua sensuri, o simpla dara de un gri murdar impartita in doua de o linie alba ce desparte doua bucati care, candva faceau parte dintr-un intreg.

Urmareste linia alba, lasa-i continuitatea sa te orbeasca si apoi las-o sa te surprinda cu ritmul sacadat. Fa-i jocul, respecta-i regulile. Alege-ti o parte, alege-ti un sens, nu trece pe cealalta bucata decat atunci cand linia alba se intrerupe si lasa cele doua benzi sa isi aminteasca ca au fost unite odata.

Din momentul in care ti-ai ales directia nu iti ramane decat sa iti urmezi drumul in ritmul tau.
Poti accelera oricand sau poti incetini…

Ai imaginea in minte?!
…acum nu trebuie decat sa inlocuiesti. E un fel de chimie…

Soapte de iubire aruncate’n vant…


Asemeni unui vis frumos,
Nascut in miez de noapte
Te simt ades cum ma-nconjori
Cu-a gandurilor soapte…
Iar inima mi-o simt batand,
Mai calda, mai vioaie
Caci pentr-un suflet însetat,
Tu… esti un strop de ploaie!

Ma bucur mult cand imi zambesti,
Caci nu sunt multi în stare
Lumina… vietii sa îi dea…
Sunt… umbre trecatoare…
Iar zi de zi, doar cu-n cuvant,
Imi darui fericirea
Pe care nu credeam nicicand
C-o voi trai:… iubirea!

Si de vreodat-am sa gresesc,
Nepretuindu-ti darul,
Voi face tot ce-i omenesc
Sa iti alung amarul!
Cununi de stele-oi impleti,
Ca fruntea sa-ti acopar
Si-oi cauta, din zi în zi mereu,
Sa te descopar!

De voi pleca, într-un final,
Departe printre stele
Pastreaza-n inima un semn,
Al gandurilor mele:
Etern traim, cat mai contam
Un suflet sa-l aline
Si amintiri suntem apoi,
Rostite-ntre suspine!

Gabriel Matrana.

Ia tot si… nu lasa nimic in urma!

.

…stiam ca intr-o zi o sa pleci, ca o sa-ti pui lucrurile in bagaje si o sa ma intrebi
daca vreau fotografiile.

Nu, poti sa iei si fotografiile, si amintirile, si cadourile, si visele noastre. Ia tot. Sa nu-mi lasi nici o farama din tot ce am fost noi. Ia zambetul meu, ia durerea mea, ia trecutul meu din ziua in care te-am cunoscut. Ia TOT!
Ia iubirea mea, ia ura mea,
sa-mi iei si dorul, si suferinta,
si cand iesi pe usa…
…ia-ma si pe mine!!!

Cuvinte, priviri, atingeri…

Image Hosted by ImageShack.us

Nimeni nu mi-a mai lasat amintiri atat de vii imprimate chiar pe pielea mea. Urme ale sarutarilor lui imi dainuie inca pe trup… si le simt! Mici pete trandafirii si calde… si mi-e drag sa le privesc. Pentru mine sunt ca niste dovezi si pot sa le ating fara sa ma uit la ele, pentru ca simt unde sunt… si mi se trezesc toate simturile cand inchid ochii si le ating, doar pentru ca sunt facute de el.

Ce mi-a facut de imi e atat de drag?

Alaturi de el, o clipa nu exista, o secunda e nesemnificativa, un minut e ca si cum n-ar fi, o ora e ca si un minut, dar oare o noapte…?

Cu siguranta, va urma!

Memorii…

Si acum ce? Pareri de rau. Pentru ce… nu stiu, vom afla la sfarsit! Probabil… Asta daca va fi un sfarsit!

Incerc sa-mi amintesc cum era . Dar amintirile inceteaza sa apara . Si atunci ? Atunci de ce te vreau iar ? De ce ma tot gandesc la tine?
Atatea intrebari, nici nu stiu cum sa le notez mai repede . Dar le notez, poate cu ajutorul lor momentele de atunci revin. Atatea regrete ce se inmultesc pe zi ce trece… Trebuia sa las mai mult de la mine, nu?
Cand ai totul in maini, ai tendinta sa-i dai drumul…
Se numeste pierderea interesului ! Ajungem la altele acum…
Erai dulce. Asa dulcee ! Si toate miscarile ce le aveai te faceau si mai dulce si toata lumea in jurul tau devenea dulce si eram asa… dulci amandoi…
Dar, prea mult bine prezice, de obicei, un mare rau! Si asa a fost!
“What goes around comes back around” da , da… Se invarte nebuna de roata si totul se intoarce cat ai clipi impotriva ta! N-am mai simtit de mult cum e… dar ofera si placere atata durere.
Bleah… ce sirop !
Recunosc ! Nu stiu ce vreau . Cand am stiut si traiam doar pentru tine nu a fost sa fie… Acum, …
De ce imi distrugi visele ? De ce imi luminezi noptile ?
Vino odata ! Sa ne amintim impreuna ..
E greu … aberatii !
Numai cine simte poate sa inteleaga…
P.S. Visele mele sunt la tine !

Incerc sa-mi amintesc cum era. Dar amintirile inceteaza sa apara. Si atunci? Atunci de ce te vreau iar? De ce ma tot gandesc la tine?

Atatea intrebari, nici nu stiu cum sa le notez mai repede. Dar le notez, poate cu ajutorul lor momentele de atunci revin. Atatea regrete ce se inmultesc pe zi ce trece… Trebuia sa las mai mult de la mine, nu?

Cand ai totul in maini, ai tendinta sa-i dai drumul…

Se numeste pierderea interesului! Ajungem la altele acum…

Erai dulce. Asa dulcee! Si toate miscarile ce le aveai te faceau si mai dulce si toata lumea in jurul tau devenea dulce si eram asa… dulci amandoi…

Dar, prea mult bine prezice, de obicei, un mare rau! Si asa a fost!

“What goes around comes back around” da , da… Se invarte nebuna de roata si totul se intoarce cat ai clipi impotriva ta! N-am mai simtit de mult cum e… dar ofera si placere atata durere.

Bleah… ce sirop !

Recunosc! Nu stiu ce vreau. Cand am stiut si traiam doar pentru tine nu a fost sa fie… Acum …

Image Hosted by ImageShack.us

De ce imi distrugi visele? De ce imi luminezi noptile?

Vino odata! Sa ne amintim impreuna ..

E greu … aberatii!

Numai cine simte poate sa inteleaga…

P.S. Visele mele sunt la tine!