Noapte alba!

Solamente tu…

Fericirea e in tine, in mine, in noi si-n soarele ce ne prinde treji in zori!
Fericirea e in trupurile noastre impreunate si-n saruturile indelungate.
Hai in seara asta sa nu dormim, iarasi sa pierdem seara iubindu-ne.
Hai sa uitam si sa ne amintim printre asternuturi, luna cununandu-ne…
Fericirea e in zambetele ce se ating la nesfarsit.
Fericirea e a noastra, al meu iubit!
Hai sa facem seara sa nu se termine si sa fim pentru totdeauna: doar tu si cu mine.
Hai sa fim impreunati pe vecie, sa facem in noaptea alba cununie!

Din adancul sufletului.

Heeeeeeiiii, te iubesc!
Te iubesc cu fiecare particica a trupului meu…
si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca mi te-a scos in cale, ca suntem impreuna…

Iti multumesc si tie ca m-ai facut sa te iubesc, sa tin la tine in modul in care o fac.
Iti multumesc pentru clipele frumoase pe care le-am petrecut alaturi de tine,
pentru fiecare zambet pe care, prin nu stiu ce magie, reusesti sa mi-l aduci pe chip…
Iti multumesc pentru fiecare incurajare si sustinere in momentele mele de cumpana,
pentru fiecare placintica, prajiturica cu care reusesti sa ma mai indulcesti,
pentru fiecare sarut cu care de fiecare data reusesti sa-mi tai rasuflarea,
pentru fiecare atingere a ta care ma face sa mi se zbarleasca pielea,
sa-mi tresara si sa-mi vibreze trupul.

Pentru fiecare “Ce-ar fi daca?!” (cu accent pe ultima silaba si spus in soapta, la ureche)
care stim amandoi – mai nou – ca incita la placere, la extaz…
Pentru fiecare “Buna dimineata – Noapte buna, iubito! Te iubesc!”
Pentru fiecare bataie a inimii tale ce bate pentru mine,
pentru fiecare bataie a inimii mele ce bate pentru tine. Multumesc pentru tot…
Pentru tot ce inseamna intr-un cuvant NOI. “

Cuvinte din suflet… – un suflet care de ceva timp si-a gasit linistea si sufletul pereche!

Dar daca pleci, te insotesc!

Striveste-mi lacrima-ntre gene, striveste-mi ultimul sarut, ca am jucat pe atatea scene,
doar roluri dintr-un teatru mut…
Striveste-mi visele in palma, striveste-mi sufletul sub pasi,
caci a venit ultima iarna si in omat poti sa ma lasi…
Striveste-mi lacrima iubirii, striveste-mi si privirea-n zori
dar nu uita ca fericirii i se cuvin atatea flori!
Striveste-mi lacrima-ntre valuri, striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri din cand in cand sa ma mai vezi…
Striveste-mi clipele in noapte,
striveste-mi noptile in zori,
ca ultimele mele soapte se pierd incet, printre ninsori…
Striveste-mi gandul si-amintirea, striveste-mi ochii mei caprui si-n veci
sa nu-ti intorci privirea ca m-ai uitat de atatea ori…

Noi am jucat pe atatea scene, doar roluri dintr-un teatru mut,
Striveste-mi lacrima-ntre gene, striveste-mi ultimul sarut…

Tu doar vino ca te astept!

Fiecare bataie a inimii si fiecare respiratie a mea o simt apasatoare… nu stiu ce sa fac…
nu mai am aer… te vreau langa mine, te vreau cu mine, te vreau cu totul…
ma inteapa in piept… Auuu!!… salveaza-ma, ma auzi?!
Da-mi o mana de ajutor… nu mai pot sa respir…te vreau, ma auzi?! Te vreau cu mine!
De ce nu vii? De ce ma lasi sa astept atat? …nu mai pot… nu mai am vlaga… nu mai am aer…
nu mai am puls… haide vino! Vino ca te astept!
Vino… si salveaza-ma!

Un bebe nascut din dragoste, din iubire…

Mai acum 9 luni (si un pic), tot pe vreme racoroasa, m-am procopsit cu un “bebe de relatie”.
Nu chiar de la prima intalnire si nici de la a doua, abia dupa vreo 4 zile, intr-o zi de 17 februarie, cand am simtit eu ca ma ia cu ameteala, cu calduri si cu dureri de cap m-am hotarat
sa fac testul si mi-am dat seama ca este pozitiv.

Surle si trambite ce au rasunat in interioru-mi, artificii ce mi-au facut inima sa radieze de lumina!

Au urmat luni de fluturasi in stomac, de bucurii, de temeri, de surprize, de suparari si de tot
ce tine de “un bebe de relatie”, chiar si de pofte… Un bebe nascut din dragoste!
Presupun ca de astazi urmeaza perioada in care “copilasul” plange, are nevoie de mai multa
atentie, de mai multa responsabilitate, de mai multa dragoste si caldura.
Voi fi o mamica exemplu ce va fi atenta la nevoile “bebelusului”,
ce il va supraveghea indeaproape si ii va oferii toata dragostea de care are nevoie!

Abia astept “primul pas” sa se descurce de la sine…

Il iubesc, asa cum numai el stie, asa cum o fac de ceva timp incoace…
Astazi mai putin decat maine, iar maine mai putin decat poimaine
…si din ce in ce mai mult, in fiecare zi!

I love you Baby, I love you more!
La cat mai multe “ape line” si dulci pentru noi.

Desi nu ma vezi, sunt cu tine. Mereu voi fi!

Rupe diminetile in doua sa le presaram in noapte,
sa fie noapte alba, cu cearsafuri murdare de vise si soapte!
Eu as fi apusul tau tarziu, roscovan si somnoros, sarutandu-ti fruntea incruntata.
Am modela intunericul cu degetul, am dezintegra banalitatea exasperanta iar tu ai zambi.
Zambet timid, precedat de panica.
Te-as avea in asternuturile mele albe o eternitate si inca un sfert si nu m-as satura niciodata de tine.
Zac acum intr-o caldura umeda si ametitoare ce-mi da halucinatia unei vieti ideale, cu surplus de iubire si siguranta. Hotarul dintre inchipuire si nebunie a fost depasit.
Imi plec capul in fata trairilor mele asidue ce-mi vor calauzi pasii pana la tine in aceasta noapte.
Imi lipsesti!