Inima taci si alearga!

Sufletul imi pulseaza in piept, inima imi inunda trupul, gandul imi zburda numai pe carari de el stiute, in speranta intampinarii unui “soare” puternic cu bratele zdravene, care sa ma arunce cu putere pe spate si sa ma sarute cu patos pe tot chipul, pe tot corpul… Un soare care sa ma dezmierde, sa ma resfete, sa ma alinte… care sa-mi lumineze pasii in fiecare traire, gand, iluzie sau vis!

Ma trec fiori prin tot corpul dar mi-e frica sa-mi intorc privirea. Stiu ca acolo, printre franturi de nori se strecoara timide, cateva raze ce ma imbata cu speranta si iluzii si imi lasa inima flamanda sa tanjeasca, sa se linga pe degete…

Inima-mi vesnic nemultumita, avara dupa iubire… nu mai vrea sa se mai incurce cu jumatati de masura, timpul e prea scurt ca sa-si mai poata permite asa ceva…

…Iar eu… eu ii voi da sufletului libertate, inimii speranta, gandului incurajare si am sa ma pierd in bratele timpului. Am sa-l las sa-si treaca mana prin sufletul meu, sa mi-l ravaseasca si apoi sa-l linisteasca exact ca pe o adiere molcoma de vant.

E vant si este vara si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s