Desi nu ma vezi, sunt cu tine. Mereu voi fi!

Rupe diminetile in doua sa le presaram in noapte,
sa fie noapte alba, cu cearsafuri murdare de vise si soapte!
Eu as fi apusul tau tarziu, roscovan si somnoros, sarutandu-ti fruntea incruntata.
Am modela intunericul cu degetul, am dezintegra banalitatea exasperanta iar tu ai zambi.
Zambet timid, precedat de panica.
Te-as avea in asternuturile mele albe o eternitate si inca un sfert si nu m-as satura niciodata de tine.
Zac acum intr-o caldura umeda si ametitoare ce-mi da halucinatia unei vieti ideale, cu surplus de iubire si siguranta. Hotarul dintre inchipuire si nebunie a fost depasit.
Imi plec capul in fata trairilor mele asidue ce-mi vor calauzi pasii pana la tine in aceasta noapte.
Imi lipsesti!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s