Sunt dependenta de tine…si atat!

I’m addicted…


Sunt dependenta. Esti drogul meu de ceva timp. Te iau in functie de starea vremii, in functie de cat de tare vreau sa uit de ceva sau in functie de cat de tare imi tremura corpul de dorinta.
Nu te iubesc, dar te vreau…
Vreau sa te am si sa fii in tot corpul meu. Vreau sa respir, sa transpir, sa iubesc si sa traiesc prin tine!
Vreau broboane de sudoare pe tot corpul atunci cand in sfarsit te am. Vreau. Deci sunt dependenta…
…dependenta de tine. De mainile tale, de buzele tale, de bratele tale, de bataile inimii tale…
Sunt intr-o faza in care dependenta imi poate fi fatala!

Dar nu imi este. Sunt un drogat cu temele la zi. Stiu ca te iau haotic in fiecare zi,
stiu ca ma folosesc de atatea ori de sentimentul asta de placere vinovata si oarecum bolnava, incat stiu, sunt constienta ca trebuie sa ma opresc. Un fel de reabilitare. Drogatii se duc adesea la reabilitare si se mint si mint pe toata lumea din jur ca asta isi doresc: sa scape de viciul asta.
Dar nu, corpul nu asta isi doreste!
Corpul isi vrea drogul, isi vrea sentimentele si senzatiile inapoi. Vrea sa pluteasca din nou…
Ca diagnostic, medicii i-au spus S.E.V.R.A.J, iar poetii i-au spus Dragoste.
Mie intotdeauna mi-au placut mai mult poetii: randuri scriu si acum, pe cand injectii
n-o sa fac niciodata in viata mea nici unei portocale!

Eu sunt un drogat cu capul pe umeri.
Stiu ca sunt dependenta si in momentul in care in urma unui val imens
de placere si a unei doze prea mari de tine, voi ajunge la pamant.
Dar imi voi invinge teama si voi zice: “Ok, mergem la reabilitare!”
Acolo imi voi amintii de toate, voi blestema si te voi blestema. Voi da vina pe soarta,
voi dorii macar un sarut, o mangaiere pe frunte si iti voi spune ca ma multumesc si cu atat.
O sa ma abtin totusi… o sa tremur si o sa slabesc. O sa ajung o fantoma si cu siguranta, niciun medicament nu imi va vindeca inima, nimic nu ma va vindeca de tine,
nimic nu mi te-ar putea scoate din sange, din mine…

Dar intre timp voi incerca sa ma obisnuiesc a traii cu dorinta asta bolnava care imi macina tot corpul…
Cu trezitul in miezul noptii, transpirata si plina de dorinta. Cu saruturile alea care te storc
de orice putere si care iti lipesc stomacul de sira spinarii.
Cu mangaierile alea vesnice care imi imoaie genunchii.
Cu ochii aia caprui si blanzi care rad doar cand ma privesc plina de dorinta…
O sa tremur, o sa ma zbat, o sa urlu si o sa plang… de fericire!

Si atunci cand sevrajul va trece si corpul meu te va dori intr-o surdina muta, atunci cand toate testele
si toate analizele de pe lume o sa imi confirme ca nu mai sunt asa dependenta de tine…
Atunci dragul meu… Atunci am sa te vreau din nou…
Pentru ca viata este ciclica. Iar eu nu sunt Einstein sau mai stiu eu care mare om mort
sa ma apuc sa scriu teorii noi.

Eu sunt doar o biata dependenta de saruturile tale…
Si-mi ajung… si te vreau cu totul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s