Epilog.

Nu te-am visat niciodata, nu te-am dorit… nu am vrut nici macar o particica din tine.
Te-am spulberat cu gandul, cu ochii, cu sufletul.
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar existi…
Te-ai nascut din absenta viselor mele si traiesti prin uciderea mea. [atat de lenta si dureroasa]
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar ma cuprinzi atat de altfel, imi cuprinzi gandul, ochii, sufletul…
Ma ucizi cu propriile mele arme!
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau… dar existi…
Ratacesti in intunericul fiintei mele, ma atingi cu lumina, imi canti suferinta si ma conduci spre uitare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s