Heartbeat…

Sa visezi era un hobby de-al tau care te facea sa te simti mai bine in zilele in care soarele parea sa te ocoleasca, acum visezi ca sa traiesti, te pacalesti singur zi de zi fara sa realizezi ca secundele trec mai greu asa si ca acele ceasului se tarasc cu lene lasand o dara dureroasa in urma lor.

Te-ai obisnuit sa te minti singur si sa ii minti si pe ceilalti incat acum iti e greu sa faci diferenta intre minciuna si adevar, singurul moment de sinceritate absoluta fiind cel in care te inchizi in camera ta, singur pe intuneric si izbucnesti, cand toate minciunile pe care le inghiti in fiecare zi se lovesc violent de cei patru pereti, cand sentimentele tale stinse pentru ea iau foc si focul cuprinde perdeaua ta in dungi, cand frustrarile tale te imobilizeaza si simti ca iti e greu sa respiri, cand tristetea nu mai are loc si iti iese prin toti porii, cand iti ingropi fata in palme si lasi lacrimile sa iti dovedeasca inca o data ca nu poti sa iti revii.

In rest ramai acelasi, zambesti si razi, stralucesti in felul tau caracteristic, mangai perfectiunea cu degetul aratator si apoi o impingi departe de tine pentru ca nu ai nevoie de ceva superficial, cauti ceva mai profund si mai riguros.

Dar nu esti intreg si imbratisezi aparente. Nu esti bine, nu esti implinit. Ochii tai sunt calmi, dar in spatele lor vantul nu se opreste din suflat…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s