Si DA mi-e dor de tine.

Era 9:47… trecuse aproape o ora de cand se plimbau. Nu vorbisera mai deloc. El privea tot inainte raspunzand doar cu “da” sau “nu” la intrebarile ei. S-au asezat pe o bancuta si ea a zambit vag. Stia ca el nu o vede dar a continuat sa zambeasca ca si cum ar fi privit-o. A incercat sa spuna ceva dar a sfarsit prin a se balbai. Intr-un sfarsit a reusit sa se opreasca din tremurat si i-a soptit:

– Mi-a fost dor de tine.

El a parut oarecum surprins. I-a aruncat o privire scurta cat sa se convinga ca ea era cea care vorbise. Dupa o pauza lunga, el…

– Si mie mi-e de ea.

…iar in noaptea aceea nu erau nici stele, nici luna… doar intunericul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s