Sunt zile si nopti.

Sunt zile in care este atat de dificil sa impartasesti,
sa schimbi ceva, sa te exprimi.
Sunt zile in care am sentimentul ca te pierd plecand de la un singur
cuvant prost inteles, deformat, recuperat, care nu te regaseste.

Sunt zile in care ma simt judecata, etichetata, diminuata si fara valoare
in ochii tai, in care privirea ta este atat de importanta pentru mine.

Sunt zile in care si eu, fara sa inteleg, functionez ca tine, in care ma comport in aceeasi orbire. Si e teribil pentru ca nu inteleg
decat mai tarziu, prea tarziu.
Cand amandoi, extenuati, nu mai pastram decat tacerea noastra, ca pe un dar pretios… Cand ne agatam de refuzurile noastre, ca de o geamandura, ultima protectie impotriva panicii de a ne pierde.

Sunt zile in care iesi din mine si in care ies din tine,
ucigatoare, asurzitoare si neputincioasa.

Sunt seri in care nu mai stiu sa te regasesc.

Sunt zile… doar zile.

Atunci ma sprijin pe toate celelalte zile,
zile in care sa inventez fiece clipa pentru a construi un viitor in doi.

Mami, asculta-ma cu ochii!!

O tanara mama pregatea cina in bucatarie absorbita cu totul de mancarea pe care o facea. Mezinul de 4 ani avusese o zi intensa la gradinita si-i povestea mamicii ceea ce facuse si vazuse. Femeia ii raspundea neatenta, monosilabic, ca pentru ea. La cateva clipe dupa aceea, se simti trasa de fusta si auzi:
– Mami… Ea dadu din cap afirmativ si bolborosi cateva cuvinte. Dar din nou se simti trasa de fusta si auzi acelasi glas :
– Mamiiiiiiii…
Ii raspunse repede inca o data si continua sa curete cartofii imperturbabila. Trecura cinci minute. Copilul se agata de fusta mamei si incepu sa o traga din toate puterile. Femeia fu constransa sa se aplece spre copil.
Acesta ii lua fata intre manutele lui grasute, o aduse in dreptul fetei lui si-i spuse:
– Mami, asculta-ma cu ochii!

A asculta pe cineva cu ochii inseamna sa-i spui:
Esti important pentru mine!’’.

Toate lucrurile importante trec prin ochi.

Mi-e drag… atat de drag!

“Îl iubesti? ma întreaba un demon.
Da, raspund vrajita, într-un zâmbet în care se topesc
toate bucuriile lumii. Mi-e drag…
Nu mai ai ochi?
Ba da. Dar îl vad doar pe el.
Si iti ajunge?
Da, îmi ajunge, bag de seama uimita.
Si cu ce vezi cerul, copacii?
Cu ochii lui!
[…]
De ce ti-e drag tocmai el?
Asa s-a întâmplat. Într-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspândit în fiinta mea întreaga o mireasma îmbatatoare si dulce. Un nume a început sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze.
Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu cum s-a întâmplat.
Poate ca stie el. El stie tot…
Si tu ce stii?
Îl iubesc.
Si toata ziua ce faci?
Îl astept.
Si când vine?
Ma odihnesc în bratele lui.
Esti atât de obosita?
Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
Atunci, esti nefericita.
Nu! Fiindca vine.”

Cella Serghi – Cartea Mironei

Ritual.

EL: – somn usor.
EA: – somn usor.
Isi impleticeste degetele in palma lui si se cocoloseste cu capul pe piept.
EA: – auzi, sa nu-mi dai drumu la mana dupa ce adorm.
EL: – nu, si o saruta pe frunte.

Ea, zambind, incearca sa stea de panda, sa vada,
chiar nu-i da drumu la mana dupa ce “adoarme”?…

Niciodata nu l-a prins pe “hot” pana acum…

Priviri… adanci priviri!

Image Hosted by ImageShack.us

“Cu totii simtim nevoia sa se uite cineva la noi. Am putea fi incadrati in patru categorii, in functie de felul privirii sub care vrem sa traim.


Prima cauta privirea unui numar nesfarsit de ochi anonimi, astfel spus, privirea unui public cat mai larg.[…]


In a doua categorie se afla cei ce nu pot trai fara privirea multor ochi familiari. […] Ei sunt mai fericiti decat oamenii din prima categorie, care, atunci cand isi pierd publicul, au sentimentul ca luminile s-au stins in sala vietii lor. Ceea ce, de fapt se intampla fiecaruia intr-o zi sau alta. Dimpotriva, oamenii din categoria a doua izbutesc sa-si procure intotdeauna cateva priviri.[…]


Urmeaza apoi categoria a treia, categoria celor ce simt nevoia de a fi mereu sub ochii fiintei iubite. Situatia acestora e la fel de primejdioasa ca situatia celor din prima categorie.. de indata ce ochii fiintei iubite se vor inchide, sala lor se va scufunda in bezna. […]


Si, in sfarsit, avem a patra categorie, cea mai rara, a celor ce traiesc sub privirile imaginare ale fiintelor absente. Acestia sunt visatorii.”

Tu in ce categorie te incadrezi?