Crispata stau pe scarile reci…

Privesc frigul si inhalez veninul ce il arunci spre mine. Stii ce ?

Nici nu am de gand sa mai spun ceva… sa mai respir, sa mai gandesc macar. Oricum nu intelegi… nu e pentru ca nu ai putea… e pentru ca nu vrei!

Da, sunt o ticaloasa. Sunt un nimic. Sunt ce vrei tu sa fiu. Pot fi ce vrei tu sa fiu… in mintea ta. In realitate, ma vei vedea mai rar decat o sa vezi fericirea… pentru ca realitatea ta nu e realitatea mea. Si nu va fi… si nu pentru ca nu ar putea… ci pentru ca nu vrei!

E corect… ai gandurile, principiile, convingerile tale si iti doresti sa construiesti ceva avandu-le ca fundament. Dar ele nu sunt si ale mele. Si din nou, nu se intalnesc… si nu pentru ca nu ar vrea… ci pentru ca nu pot!

Sunt predestinata sa ma chinui, prabusita pe podeaua rece, cu frustrarile si visele mele transformate in gandaci imputiti. Da… asta sunt eu.

Sunt cea care te fascineaza, cea pe care ti-o doresti in toate felurile, cea la care visezi dintotdeauna si cea pe care o transformi prin neputinta ta in cel mai scabros cosmar.

Nu e asa pentru ca vrei ci pentru ca altfel nu ai cum.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s