Mami, asculta-ma cu ochii!!

O tanara mama pregatea cina in bucatarie absorbita cu totul de mancarea pe care o facea. Mezinul de 4 ani avusese o zi intensa la gradinita si-i povestea mamicii ceea ce facuse si vazuse. Femeia ii raspundea neatenta, monosilabic, ca pentru ea. La cateva clipe dupa aceea, se simti trasa de fusta si auzi:
– Mami… Ea dadu din cap afirmativ si bolborosi cateva cuvinte. Dar din nou se simti trasa de fusta si auzi acelasi glas :
– Mamiiiiiiii…
Ii raspunse repede inca o data si continua sa curete cartofii imperturbabila. Trecura cinci minute. Copilul se agata de fusta mamei si incepu sa o traga din toate puterile. Femeia fu constransa sa se aplece spre copil.
Acesta ii lua fata intre manutele lui grasute, o aduse in dreptul fetei lui si-i spuse:
– Mami, asculta-ma cu ochii!

A asculta pe cineva cu ochii inseamna sa-i spui:
Esti important pentru mine!’’.

Toate lucrurile importante trec prin ochi.

Mi-e drag… atat de drag!

“Îl iubesti? ma întreaba un demon.
Da, raspund vrajita, într-un zâmbet în care se topesc
toate bucuriile lumii. Mi-e drag…
Nu mai ai ochi?
Ba da. Dar îl vad doar pe el.
Si iti ajunge?
Da, îmi ajunge, bag de seama uimita.
Si cu ce vezi cerul, copacii?
Cu ochii lui!
[…]
De ce ti-e drag tocmai el?
Asa s-a întâmplat. Într-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspândit în fiinta mea întreaga o mireasma îmbatatoare si dulce. Un nume a început sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze.
Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu cum s-a întâmplat.
Poate ca stie el. El stie tot…
Si tu ce stii?
Îl iubesc.
Si toata ziua ce faci?
Îl astept.
Si când vine?
Ma odihnesc în bratele lui.
Esti atât de obosita?
Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
Atunci, esti nefericita.
Nu! Fiindca vine.”

Cella Serghi – Cartea Mironei