Singur… pe aceeasi banca!

 

Tragea insetat din ultima tigara, urmarind fumul gros ce se inalta in bezna noptii. Lumina difuza a felinarului ii contura profilul, iar adierea vantului i se impletea in parul castaniu. 

O tacere apasatoare se lasase peste parcul parasit de oameni, numai pasarile de noapte isi urmau zborul nestingherite. 

Mi-a cerut sa tac si… tacere! 

Mi s-a parut o vesnicie timpul in care mi-am privit incurcata mainile, apoi cerul instelat si copacii, de-o parte si de alta a aleilor. Am retinut fiecare detaliu in parte din acel parc, incercand sa uit privirea lui haotica, parca incruntata si de neinteles. Mi-am muscat buzele pana la sange doar pentru a nu izbucni in plans, si l-am urat doar pentru a-l putea privii din nou. 

Image Hosted by ImageShack.us

O singura intrebare ma chinuia… o singura intrebare pe care nu indrazneam sa i-o adresez: “La ce te gandesti?” 

Stiam ca m-ar fi privit cu ochii mari si reci, iar incruntarea lui mi-ar fi cea mai grea pedeapsa. M-am ridicat tacuta de pe banca si-am vrut sa plec, mergand cu pasi inceti doar pentru a-l auzi in urma mea, chemandu-ma. Dar nu m-a chemat! Mii de ganduri, imagini si intrebari fara raspuns imi veneau in minte, in timp ce lacrimile imi incetosau privirea. Sa ma intorc nu mai puteam…n-as mai fi gasit decat un strain fumand pe o banca, intr-un parc pustiu… 

Tragea insetat din ultima tigara, urmarind fumul gros ce se inalta in bezna noptii. Lumina 
difuza a felinarului ii contura profilul, iar adierea vantului i se impletea in parul castaniu. 
O tacere apasatoare se lasase peste parcul parasit de oameni, numai pasarile de noapte isi urmau 
zborul nestingherite. 
Mi-a cerut sa tac si s-a lasat tacerea…
Mi s-a parut o vesnicie timpul in care mi-am privit incurcata mainile, apoi cerul instelat si 
copacii, de-o parte si de alta a aleilor. Am retinut fiecare detaliu in parte din acel parc, incercand 
sa uit privirea lui incruntata, de neinteles. Mi-am muscat buzele pana la sange doar pentru a nu izbucni in 
plans, si l-am urat doar pentru a-l putea privii din nou. 
O singura intrebare ma chinuia…o singura intrebare pe care nu indrazneam sa i-o adresez: 
“La ce te gandesti?” 
Stiam ca m-ar fi privit cu ochii mari si reci, iar incruntarea lui mi-ar fi cea mai grea pedeapsa. 
M-am ridicat tacuta de pe banca si-am vrut sa plec, mergand cu pasi inceti doar pentru a-l auzi 
in urma mea,chemandu-ma. Dar nu m-a chemat. Mii de ganduri, imagini si intrebari fara raspuns imi veneau in 
minte, in timp ce lacrimile imi incetosau privirea. Sa ma intorc nu mai puteam…n-as mai fi 
gasit decat un strain fumand pe o banca intr-un parc pustiu…. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s