Nu pot sa ma abtin…

… Cat as vrea sa pot sa-ti revad doar pentru o clipa, nu mai mult, chipul absent, sa te restrang in brate o vesnicie si sa uit de toate.
Mi-e dor de tine, micutule, mi-e dor…
In caz ca mi-ai uitat numele,
Sunt eu, Alinwtza.

Advertisements

Am obosit…

Am obosit si vreau sa ratacesc in uitare,
sa nu mai stiu nimic:
de ziua de maine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viata chiar.

Am obosit si-mi pare
ca sunt cu veacuri mai batrana decat sunt,
povara anilor imi pare grea
si-as vrea sa ratacesc in nemurire undeva

C-am obosit…

Inima taci si alearga!

Sufletul imi pulseaza in piept, inima imi inunda trupul, gandul imi zburda numai pe carari de el stiute, in speranta intampinarii unui “soare” puternic cu bratele zdravene, care sa ma arunce cu putere pe spate si sa ma sarute cu patos pe tot chipul, pe tot corpul… Un soare care sa ma dezmierde, sa ma resfete, sa ma alinte… care sa-mi lumineze pasii in fiecare traire, gand, iluzie sau vis!

Ma trec fiori prin tot corpul dar mi-e frica sa-mi intorc privirea. Stiu ca acolo, printre franturi de nori se strecoara timide, cateva raze ce ma imbata cu speranta si iluzii si imi lasa inima flamanda sa tanjeasca, sa se linga pe degete…

Inima-mi vesnic nemultumita, avara dupa iubire… nu mai vrea sa se mai incurce cu jumatati de masura, timpul e prea scurt ca sa-si mai poata permite asa ceva…

…Iar eu… eu ii voi da sufletului libertate, inimii speranta, gandului incurajare si am sa ma pierd in bratele timpului. Am sa-l las sa-si treaca mana prin sufletul meu, sa mi-l ravaseasca si apoi sa-l linisteasca exact ca pe o adiere molcoma de vant.

E vant si este vara si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”.

 

Si cat sa mai iert…

E clar! S-a umplut paharul.

Oamenii cred, au impresia si li se pare ca…
Toti isi gasesc justificarile in asta.
Si-si traiesc adevarurile lor mici cu care vor sa faca judecati mari .

Ceea ce supara cel mai tare este ca oricat ai incerca sa te pui in cap, sa tipi, sa urli, sa te zbati in dorinta de a te afirma ca om si de a-ti spune punctul de vedere este in zadar.
Daca nu este CUM TREBUIE, pai nu este cum trebuie… daca NU ESTE CA TINE pai cum ai putea tu indrazni sa spui ca ai dreptate?! Omul a-tot-stiuitor, oamenii incapatanati, agresiv-verbal trebuiesc lasati cu ale lor, in ale lor.

Daca nu crezi si nu faci un lucru, nu esti in “target”…
Daca nu-ti spui parerea – de ce taci? ; daca o faci – nu e bine!;
Daca nu faci un lucru – nu esti in stare; daca il faci – s-ar fi putut si mai bine;
Daca nu oferi un minim serviciu – esti nesimtit si nerecunoscator; daca il faci – nu il ia nimeni in calcul…
Daca esti rau – nu ai suflet; daca ai suflet esti luat de prost…  si atunci cum mama dracu’ s-o mai dai?!

Primesti sageti si din stanga si din dreapta, si iti doresti ca sufletul si inima ta sa-ti fie imune, sa-ti reziste vitejeste pe front si sa iasa din lupta invingatoare, fara prea multe zgarieturi… dar vezi tu, pansamentele… pansamentele, cu ele ce se intampla?!

Oamenii…
Ei inca nu stiu ca de fapt “pe pamant tot ce exista mai are nevoie din cand in cand si sa planga”
Ca sa poata ierta…
Ca sa poata uita…
Ca sa nu i se usuce ochii…

Eu am plans in viata asta destul… ca sa va pot ierta acum pe toti.

__________ . _ . __________

Rece si pal.

… nu-mi mai gasesc drumul catre casa… ratacesc prin ganduri… ratacesc pe strazi, prin vise goale, iluzii, aspiratii si sperante…
E furtuna in ochii mei, e un taifun in sufletul meu… ca un ocean fara apus si rasarit… gol si rece.

Nu mai am o lume a mea, nu mai fac parte din niciuna, asta simt. Nu am cum sa ma incadrez nicaieri, iar la mijloc nu gasesc nimic.